Policy Memo nr. 50. Autor: Victor Giosan
În contextul contestării publice și a refuzului public de a acorda încredere politicienilor, există pericolul ca sursa principală de modernizare a României – clasa de mijloc – să se îndepărteze de sistemul democratic. Paradoxal, asta convine clasei politice actuale: sistemul neo-feudal se bazează pe electoratul dependent și partidele beneficiază de fapt din abandonarea politicii de către clasa de mijloc.
CRPE apreciaza că situația este periculoasă pe termen lung pentru viitorul democrației. Este nevoie de schimbarea modului de funcționare a politicii. CRPE propune soluții.
Lansăm astăzi raportul „Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei?” scris de expertul afiliat CRPE, Victor Giosan, o analiză diagnostic a politicii româneşti, a cauzelor care au generat o criză de încredere fără precedent în clasa politică și propune o serie intervenţii urgente pentru reformarea partidelor politice.
Raportul și soluțiile propuse beneficiază de experiența lui Victor Giosan – fost secretar general adjunct al Guvernului, omul care a încercat raționalizarea politicilor publice în Guvernul României. Cu o experiență politică de peste 20 de ani (este membru simplu al PNL), Victor Giosan cunoaște din interior funcționarea partidelor românești și propune soluții de reformare a acestora. În prezent, V. Giosan este expert internațional în bună guvernare și reformă administrativă, lucrând în țări ca Moldova, Serbia, Muntenegru, Albania sau Tadjikistan. Din 2013 este expert afialiat al CRPE:
Victor Giosan atrage atenția în raport asupra apariției și dezvoltării unui sistem neo-feudal de ”parazitare” a sectorului public în primul rând și de control a părții mai puțin dinamice, mai puțin modernizate, mai înapoiate a societății românești – a mediului rural și a micilor comunități urbane.
Cum arată „democraţia internă” de partid. Nu există un cadru instituțional, reglementat și respectat pentru dezbateri; agendele și dezbaterile întâlnirilor organismelor de conducere nu sunt publice, atrage atenţia Victor Giosan. „Lipsa unui mecanism autentic de informare a membrilor simpli de partid asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul acestuia – de regula membrii simpli se informează exclusiv din presă; Se constată de asemenea și golirea de conținut doctrinar a tuturor dezbaterilor – totul se limitează la ce trebuie făcut pentru a te menține la putere sau pentru a ajunge la putere”, se arată în analiza CRPE.
Cum a fost instituționalizată “guvernarea de urgenţă”. Partidele se bazează exclusiv, din punct de vedere electoral, pe structura neo-feudală a administrației locale si centrale. La nivel local este vorba de președinți de consilii județene și primari, iar la nivel central de miniștri sau secretari de stat. Aceștia nu guvernează decât în caz de urgență și într-un mod reactiv (sunt pompieri și sting focul), ci se preocupă în special de:
i) Luarea deciziilor facile sau chiar false, care pot fi folosite în scopuri de imagine/comunicare – în general demagogice. Subiectele dificile sunt evitate, amânate la nesfârșit, iar când nu se mai poate deciziile sunt luate ad-hoc, pe ascuns, ne-fundamentate, într-un mod netransparent;
ii) Canalizarea resurselor publice către interesele grupului din care face parte;
iii) Canalizarea resurselor publice către administrațiile locale conduse de membrii partidului din care face parte – sau chiar numai a grupului din partid din care face parte;
iv) ”Politizarea” structurilor administrative (sau companii naționale) din subordine cu oameni fideli: și politic și personal.
Partidele și-au extins controlul de tip neo-feudal asupra electoratului dependent din zona rurală sau din zona urbana săracă, în scopul evitării oricărei forme de competiție, prin intermediul structurilor administrației locale. Partidele sunt foarte fericite cu absenteismul masiv al electoratului autonom din zona urbana – crește ponderea electorală a celor dependenți, care au devenit baza reală a partidelor majore. Acest lucru a dus și la apropierea până la identificare a ”programelor electorale” și evident la asemănarea în proporție de 99% a practicilor politice.
Absența leadership-ului politic a devenit evidentă: curajul de a înfrunta deciziile necesare, dar neplăcute și impopulare, știința de a le fundamenta corect, pe baze empirice și analitice solide și nu pe impresii personale, lipsește complet.
Cum poate fi limitat și eliminat modelul neo-feudal din zona politicii și a guvernanței publice?
Modul de manifestare al actualei crize de încredere în clasa politică, arată că este urgentă o reacție a acesteia – ignorarea problemei nu face decât să înstrăineze și mai mult sectorul cel mai dinamic al societății românești: clasa mijlocie urbană. Pe de altă parte pare tot mai evident că actualii politicieni par incapabili să-și imagineze un alt fel de a face politică, și atunci se pune întrebarea: există soluții la acest impas?
Răspunsul ar putea fi o acțiune concertată la nivelul societății civile, a partidelor politice, a sectorului public pentru creșterea substanțială a transparenței și responsabilității acțiunii politice, prin care înțelegem:
•democratizarea internă a partidelor și re-politizarea doctrinară a acestora;
•deschiderea competiției inter-partinice, inclusiv prin accesul larg al independenților;
•judecarea performanțelor politicienilor în funcție de efectele acțiunii lor asupra societății;
•orientarea guvernanței publice către obținerea de rezultate reflectând obiective sociale;
•depolitizarea sectorului public.
Toate acestea reprezintă o acțiune complexă canalizată pe trei direcții principale: A) democratizarea internă a partidelor și transparentizarea acțiunii acestora; B) deschiderea și ”de-reglementarea” pieței politice; C) reforma guvernanței publice în sensul responsabilizării ei în funcție de rezultatele sociale obținute.
Raportul „Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei?” – Trei intervenţii urgente pentru reforma partidelor politice din România: democratizarea internă, deschiderea pieței politice, reforma guvernanței publice poate fi găsit şi consultat integral aici