Pe 1 octombrie 2026, Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a organizat evenimentul „Digitalizarea incluzivă: Cum reducem decalajul de competențe digitale. Bune practici din România și statele UE”, dedicat unei teme pe care o regăsim arareori în dezbaterile publice din România: cum putem facilita tranziția digitală pentru cetățeni, în special pentru cei expuși excluziunii digitale?
Situația competențelor digitale de bază în România
În România, doar 31,8% dintre persoanele cu vârste între 16 și 74 de ani dețin competențe digitale de bază, față de media europeană de 60,4%. Decalajele sunt și mai mari în rândul populației rurale, al persoanelor în vârstă și al celor cu un nivel redus de educație. În același timp, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul ca 80% dintre cetățeni să dețină competențe digitale de bază până în 2030, în timp ce România și-a asumat o țintă de 50%.
Dincolo de aceste obiective, rămâne însă întrebarea despre cum pot fi dezvoltate programe de incluziune digitală care să ajungă inclusiv la persoanele și comunitățile cel mai greu de implicat în astfel de inițiative.
În ultimele luni, la CRPE am analizat inițiative de digitalizare incluzivă din România și din alte state ale Uniunii Europene, urmărind atât programele care încearcă să crească nivelul competențelor digitale de bază în rândul populației, cât și intervențiile dedicate persoanelor și comunităților care riscă să rămână în afara tranziției digitale. Rezultatele acestei cercetări le puteți regăsi în raportul nostru despre bunele practici în digitalizarea inclusivă.
Ce provocări există în România referitor la programele de incluziune digitală?
Alături de reprezentanți ai organizațiilor care derulează programe de educație și facilitare digitală, bibliotecari și actori locali, am discutat despre o serie de întrebări care au persistat de-a lungul cercetării noastre. Cum putem identifica și ajunge la persoanele cele mai expuse excluziunii digitale? Ce înseamnă să dezvoltăm încă de la început inițiative accesibile pentru seniori sau persoane cu dizabilități? Cum măsurăm impactul acestor programe și cum ne asigurăm că rezultatele lor depășesc simpla îndeplinire a unor indicatori strategici?
Discuțiile au evidențiat mai multe provocări care trebuie luate în considerare în dezvoltarea și implementarea programelor de incluziune digitală.
- Una dintre acestea privește dificultatea de a ajunge la beneficiarii care au cea mai mare nevoie de sprijin. Am discutat despre reticența unor cetățeni de a accesa hub-uri digitale, chiar și acolo unde acestea există, și despre importanța încrederii, a relațiilor construite la nivelul comunității și a implicării actorilor locali în facilitarea accesului la astfel de programe.
- O altă temă importantă a fost accesibilitatea inițiativelor de digitalizare. Am discutat despre barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, inclusiv despre situațiile în care persoanele cu deficiențe de vedere trebuie să suporte individual costurile unor tehnologii asistive, precum cititoarele de ecran. Aceste exemple arată de ce accesibilitatea trebuie integrată încă din etapa de concepere a programelor, și nu tratată ca o componentă suplimentară.
- În același timp, reprezentanții societății civile au subliniat nevoia unei strategii naționale coerente și de lungă durată în domeniul incluziunii digitale, care să permită dezvoltarea și continuitatea inițiativelor existente, precum și o mai bună colaborare între autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale și actorii locali.
O concluzie importantă a discuției a fost necesitatea de a privi dincolo de numărul persoanelor înscrise la cursuri sau al celor care au participat la activități de formare. Pentru inițiativele de incluziune digitală, provocarea nu este doar să ajungă la cât mai mulți beneficiari, ci și să răspundă nevoilor acestora, să construiască încredere și să ofere sprijin care să poată fi folosit în viața de zi cu zi. Evaluarea acestor programe trebuie, așadar, să țină cont nu doar de participare, ci și de rezultatele formării și de capacitatea beneficiarilor de a utiliza competențele dobândite.
Mulțumim lui Laurențiu Bunescu (Fundația EOS), Cătălinei Rață (Fundația UiPath) și Anișoarei Bocai (Biblioteca Vladimir) pentru contribuțiile lor la discuție, precum și lui Gabriel Kolbay, care a moderat evenimentul. Mulțumim, de asemenea, tuturor participanților care ni s-au alăturat.
Puteți consulta raportul nostru aici.