Participarea copiilor la deciziile publice locale în România: între obligații legale și practică foarte limitată
Copiii au dreptul să fie consultați. Dar îi ascultă autoritățile publice locale?
Democrația se învață de la vârste fragede, iar participarea copiilor la deciziile publice care îi privesc ar trebui să fie o practică firească, nu doar o bifă birocratică. În România, cadrul legislativ a evoluat în ultimii ani, iar Legea nr. 295/2024 pentru completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consolidează dreptul copiilor cu vârste între 14 și 18 ani de a fi consultați în procesul decizional. Dar cât de mult se reflectă aceste prevederi în practica autorităților publice locale?
La CRPE, susținem de ani de zile că o democrație funcțională are nevoie de mai multă implicare civică și că aceasta trebuie încurajată încă din copilărie. Pentru a înțelege cum se traduce dreptul la consultare în practică, am analizat mecanismele de consultare, structurile de reprezentare și formele de finanțare disponibile pentru copii și tineri în orașele și municipiile din România. Am transmis solicitări de informații către toate cele 319 orașe și municipii, iar 237 de autorități locale au răspuns. Rezultatele arată un decalaj important între cadrul legislativ și practicile de la nivel local.
Deși interesul principal al analizei a fost participarea copiilor (14-18 ani), demersul a inclus și mecanismele dedicate tinerilor (14-35 ani), pentru a înțelege cadrul mai larg al participării civice, având în vedere că instrumentele destinate copiilor sunt încă limitate.
Ce ne arată datele: consultarea copiilor rămâne o excepție
Doar 11,4% dintre orașele și municipiile care au răspuns la solicitarea noastră (27 din 237) au raportat organizarea unor sesiuni anuale de consultare a copiilor care corespund cerințelor introduse prin Legea nr. 295/2024. 88,6% (210 din 237) au declarat că nu au organizat o astfel de sesiune.
Nici mecanismele mai largi de participare nu sunt răspândite. Doar 16,7% dintre autoritățile publice locale (39 din 234 orașe și municipii) au declarat că au organizat alte tipuri de activități de consultare cu copiii în ultimii trei ani. 83,3% (195 din 234) au declarat că nu au desfășurat niciun fel de activități de consultare cu copiii.
Am identificat și o altă problemă: consultarea este adesea confundată cu informarea sau participarea la activități educaționale și recreative. Campaniile de informare, vizitele la primărie sau activitățile organizate în cadrul programelor „Școala Altfel” și „Școala Verde” pot fi utile, dar nu înseamnă automat consultara copiilor. O consultare reală presupune colectarea opiniilor și propunerilor copiilor cu privire la deciziile care îi afectează.
Consilii consultative dedicate copiilor și tinerilor
Doar 12,3% dintre autoritățile publice locale (28 din 228 orașe și municipii) au declarat că dispun de consilii consultative dedicate copiilor sau tinerilor. 87,7% (200 din 228) au declarat că nu dispun de consilii consultative. Dintre cele 28 de localități care au raportat existența unor astfel de structuri, doar 5 au consilii dedicate exclusiv copiilor.
Fără finanțare și transparență, participarea rămâne limitată
Resursele disponibile rămân limitate. Doar 32% dintre autoritățile public locale (73 din 228 orașe și municipii) au raportat forme de sprijin financiar pentru proiecte ale copiilor și tinerilor. Finanțarea se realizează în principal prin mecanisme dedicate proiectelor nonprofit, dar și prin bugetare participativă sau alocări bugetare distincte. În absența unor resurse accesibile și predictibile, inițiativele copiilor și tinerilor riscă să rămână la stadiul de propuneri.
Ce trebuie să se schimbe?
Provocarea nu mai este doar recunoașterea dreptului copiilor de a fi consultați, ci construirea unor mecanisme funcționale prin care opiniile lor să conteze în mod real. Autoritățile locale au nevoie de proceduri clare și recurente de consultare, structuri de reprezentare accesibile, resurse pentru susținerea inițiativelor și mecanisme transparente prin care să explice ce au făcut cu propunerile primite.
Participarea copiilor nu ar trebui să fie o bifă birocratică, ci o practică reală de guvernare locală. Pentru ca acest lucru să se întâmple, autoritățile trebuie nu doar să îi întrebe pe copii ce își doresc, ci și să le arate cum contribuie opiniile lor la deciziile publice. Din păcate, informațiile furnizate de autorități nu clarifică suficient ce se întâmplă cu ideile exprimate în cadrul consultărilor. Nu există date sistematice despre propunerile preluate în politicile publice, motivele pentru care anumite sugestii sunt respinse sau modul în care rezultatele sunt comunicate participanților. Ghidurile metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1541/2025 oferă un cadru pentru organizarea și raportarea consultărilor, însă lipsa unui mecanism clar de monitorizare și a unor evaluări naționale publice îngreunează verificarea aplicării legislației.
Raportul nostru poate fi citit aici: DECIZII DESPRE COPII, FĂRĂ COPII. Participarea copiilor la deciziile publice locale în România: între obligații legale și practică foarte limitată
Finanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat opiniile și punctele de vedere ale Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană și nici autoritatea finanțatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.