Cum ajutăm Serbia și Kosovo să se apropie de UE?

Martie 2012

Autori:

Jordi Vaquer i Fanés, Director of CIDOB, the Barcelona Centre for International Affairs (Barcelona, Spain)
Cristian Ghinea, Director of CRPE, the Romanian Centre for European Policies (Bucharest, Romania)

 

Centrul Român de Politici Europene (CRPE) și Barcelona Centre for International Affairs (CIDOB) dau publicitățiii raportul: ”Să recăpătăm inițiativa: Cum ajutăm Serbia și Kosovo să se apropie de UE? – o analiză strategică a opțiunilor statelor UE care nu recunosc independența Kosovo” (Engleză).

Raportul este scris de către directorii celor două think-tankuri – Cristian Ghinea și Jordi Vaquer i Fanés – și face o analiză a opțiunilor strategice ale celor cinci state din UE care s-au plasat în minoritate nerecunoscând independența Kosovo, cu accent pe opțiunile României și Spaniei. Raportul nu abordează problema recunoașterii independenței în sine, ci recomandă guvernelor de la Madrid și București câteva soluții prin care pot contribui la rezolvarea tensiunilor din zonă și la apropierea de UE atât a Serbiei cât și a Kosovo, în contextul negocierilor curente dintre Belgrad și Bruxelles.

Patru ani după ce Kosovo și-a declarat independența, cele cinci state membre UE care nu îi recunosc independența riscă să fie puse într-o poziție defensivă în UE, în ciuda numeroaselor concesii, cu un singur as în mânecă: dreptul de veto. Grație acordului recent încheiat între Belgrad și Pristina pe tema numelui oficial al Kosovo (acord obținut după o enormă investiție diplomatică a UE- detalii despre delicatul proces de negociere se regăsesc în textul lui Cristian Ghinea: Care e faza cu România și candidatura Serbiei – și cum s-a văzut din Kosovo – Contributors, 29 februarie 2012), cele cinci state au acum ocazia de a-și regândi obiectivele și strategiile, și de a juca altfel cartea nerecunoașterii – proactiv și strategic. Pentru a profita pe deplin de această ocazie, cele cinci state trebuie să:

a) lase deoparte teama recunoașterii  ”pe ușa din dos”. Nu există așa ceva. Așa cum spunea un diplomat UE din Priștina celor doi autori, recunoașterea altui stat nu se poate întâmpla accidental. Obsesia celor cinci guverne legată de recunoașterea ”tacită” sau ”implicită”, care a rezultat în atâtea dispute și blocaje, este nefondată. Esența recunoașterii unui stat rezidă în faptul că e publică și oficială.

b) se folosească de acordul dintre Belgrad și Priștina privind folosirea numelui Kosovo* în toate acordurile regionale și europene. Dialogul dintre Belgrad și autoritățile de la Priștina este congruent cu poziția celor cinci state UE care nu recunosc  independența, acestea susținând de la bun început că statutul Kosovo nu ar trebui tranșat fără o negociere directă între cele două părți. Acum, că s-a ajuns la o soluție reciproc acceptată, aceasta ar putea fi  folosită pentru a permite Kosovo accesul în organizații internaționale și pentru a-i îmbunătăți relațiile cu UE, inclusiv perspectivele unui Acord de Asociere și Stabilitate cu UE.

c) se concentreze pe integrarea Serbiei și a Kosovo în UE. Toate țările Uniunii Europene, indiferent de poziția față de independența Kosovo, sunt de acord cu faptul că viitorul acesteia se află în UE. Prin urmare, obiectivul ar trebui să fie nu blocarea recunoașterii sau sprijinirea unui partid sau a altuia, ci folosirea poziției de nerecunoaștere pentru a stimula reforma și compromisul între Belgrad și Pristina, amândouă fiind reciproc indispensabile intrării în UE.

d) comunice mai bine nerecunoașterea și motivațiile din spatele acesteia. Cu excepția Greciei, pașii constructivi a majorității statelor care nu recunosc independența Kosovo s-au făcut în spatele ușilor închise, sunt prin urmare invizibili și nu aduc acestora nici un beneficiu.

Cele cinci state și-au făcut auzit punctul de vedere, acum trebuie să contribuie la o soluție. Kosovo nu va dispărea și nici timpul nu va fi întors înapoi. Nerecunoașterea și apropierea față de Serbia trebuie folosite pentru a ajuta forțele pro-europene de la Belgrad. Acum că e limpede că integrarea Serbiei în UE depinde de rezolvarea problemei Kosovo, prietenii Serbiei din UE trebuie să faciliteze dialogul și compromisul, nu să ajute forțele naționaliste anti-UE de la Belgrad. Singura interesată ca integrarea europeană a Serbiei să eșueze este Rusia. România, Spania, Grecia, Cipru și Slovacia au alte interese strategice în Serbia și Kosovo decât Rusia.

Raportul apare în cadrul proiectului „Kosovo în dialog cu Europa derulat de Centrul Român de Politici Europene și finanțat de Fundația Kosovo pentru o Societate Deschisă (KFOS).

Conținutul acestui raport nu reprezintă poziția oficială a KFOS.