Policy Memo nr. 33, CRPE, ianuarie 2013
Autor: Iurii Korolchuk
Centrul Român de Politici Europene (CRPE) lansează raportul „Nevoi comune, interese comune: cooperarea energetică româno- ucraineană”, Policy Memo care pornește de la oportunitățile istorice pe care atât România cât și Ucraina le-au avut în domeniul energetic și anticipează direcțiile în care cooperarea dintre cele ţări le-ar putea readuce influența energetică în regiune.
Îndelungata cooperare dintre cele doua state, în special pe piaţa gazelor naturale, le permite să îşi facă planuri de viitor. De asemenea, piaţa produselor petroliere înseamnă o altă perspectivă promiţătoare pentru Kiev şi Bucureşti, notează autorul raportului Iurii Korolchuk, expert al Institutului pentru Studii în Energie din Ucraina.
Raportul face parte din proiectul Centrului Român de Politici Europene şi Institute of World Policy (Ucraina) care au organizat la București Forumul Civic România-Ucraina (mai 2012), o primă ocazie pentru specialiștii români și ucraineni să privească dincolo de stereotipuri negative, percepții greșite și dispute istorice de fond şi să urmărească propunerea de proiecte concrete și domenii de cooperare pentru București și Kiev.
Direcțiile pentru cooperarea energetică pe axa Kiev-București
Raportul identifică cel puţin opt direcţii ale unei viitoare colaborări în domeniul energiei: Ucraina ar putea cumpăra gaze naturale din România – o zonă promițătoare de cooperare, în timp ce România ar putea juca un rol mai activ în furnizarea de gaze naturale din Turcia către Ucraina; Facilităţile de stocare subterană ale Ucrainei sunt utile intereselor românești; În domeniul energiei nucleare – România ar putea utiliza experiența Ucrainei, în timp ce cooperarea în zona platformei Mării Negre, gazele de şist, construcţia unui terminal de gaz natural lichefiat precum şi gazul din zona Caspică care ar putea veni prin conducta Anatoliană reprezintă oportunităţi care cer o colaborare mai strânsă şi sunt interesante pentru ambele părţi.
Raportul face câteva recomandări cheie pentru o cooperare energetică eficientă între România şi Ucraina ţinând cont de oportunităţile din regiune şi de tendinţele pe piaţa mondială:
- Cooperare în cadrul sectorului de gaze naturale – joint-venture al operatorilor de gaz: dezvoltarea unei cooperări mai strânse între compania românească Romgaz și cea ucraineană „Ukrtransgaz” operator de rețele de distribuție a gazelor naturale în Ucraina. Un joint-venture al acestor operatori de gaze în Ucraina și România („Ukrtransgaz” și Romgas) ar trebui ulterior să creeze un proiect pentru construirea unei conducte de interconectare între România și Ucraina.
- Cooperarea în sectorul petrolier – România ar putea investi în Ucraina, în condiții economice favorabile. Crearea unui joint venture ar putea însemna un pas important nu doar în privinţa aprovizionării cu petrol, dar şi pentru producerea de benzină în Ucraina. Ucraina ar putea veni cu una dintre cele trei rafinării care au condiții tehnice deosebite (Kremenchug, Lisichanskiy sau Odessa). Pentru această rafinărie, statul ar putea crea o zonă specială economică liberă sau să propună o perioadă de grație pentru impozitare cuprinsă între 5 şi 10 ani.
- Colaborare pentru construcția noilor conducte – Având în vedere costurile construirii conductei „Trans-Anatoliană” și conductei „Nabucco-Vest” – 10,8 miliarde de euro – ar fi recomandabilă unirea eforturilor Ucrainei și României pentru a participa la acest proiect. Având în vedere că o parte a conductei va trece prin teritoriul România, Ucraina ar putea primi gaze prin „Trans-Anatolian” și „Nabucco-Vest.” Ucraina la rîndul ei ar putea veni cu depozitele sale subterane pentru stocarea gazelor în timpul perioadei de iarnă
- Colaborare în utilizarea facilităţilor subterane şi posibilitatea construirii unor noi proiecte. Având în vedere prețurile ridicate la gaze și condițiile instabile de cooperare cu „Gazprom”, România intenționează să extindă „flota” de depozite subterană. Astăzi, capacitatea de înmagazinare subterană din România este de 2,6 miliarde de metri cubi, iar pentru perioada 2014-2016 România a planificat să construiască facilităţi suplimentare pentru 1,6 miliarde de metri cubi. Companiile ucrainene implicate în proiectarea de conducte și instalații de stocare ar trebui să ia în considerare și să propună părţii române înființarea de societăți mixte pentru astfel de proiecte.
- Colaborarea în explorarea Mării Negre. În prezent, în România, nu există posibilitatea tehnică de a efectua foraje la mare adâncime, începând de la 100 de metri. Bucureştiul poate însă negocia cu Ucraina un contract de închiriere a echipamentului sau efectuarea acestor lucrări de către partea ucraineană.
- Colaborare pentru construirea unui terminal; România ar trebui să sprijine poziția Ucrainei. România ar trebui să reconsidere rolul său pasiv în proiectul AGRI privind livrarea de gaz lichefiat din Azerbaidjan în țările UE și să adere la proiectul privind construirea unui terminal în Ucraina.
În cadrul aceluiaşi proiect, Centrul Român de Politici Europene și IWP au lansat primul raport în luna decembrie: Reducerea decalajelor de percepție dintre România şi Ucraina – opinii de la București și Kiev (Raportul integral este disponibil aici). Acest Policy Memo identifică şi explică o serie de percepţii negative şi detaliază posibile soluţii pentru ca diplomaţiile celor doua capitale să treacă la o agendă bilaterală consistentă şi să construiască un parteneriat bazat pe obiective strategice.
Un al doilea raport, Transnistria: abordările Ucrainei și așteptările din mandatul său la OSCE (Raportul integral este disponibil aici) – prezintă analiza detaliată a atitudinii și oportunităților pe care Kievul le are pentru a relansa relații cheie în regiune pe axa Chișinău-București-Bruxelles.