Centrul Român de Politici Europene (CRPE) și Freedom House România în parteneriat cu Centrul EUROPE DIRECT București din cadrul Institutului European din România în parteneriat cu Facultatea de Comunicare și Relații Publice – Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Relații Economice Internaționale – Academia de Studii Economice București au organizat vineri, 29 martie 2024, o dezbatere Agora cetățenească europeană „Dezinformările anti-europene în România – Impact și audiențe, actori și rețele de propagandă” la care au participat studenți, masteranzi și profesioniști în domenii legate de comunicare, tehnologie, studii europene și relații internaționale.
Bianca Toma, Centrul Român de Politici Europene, autor al cercetării „Dezinformările anti-europene în România – Impact și audiențe, actori și rețele de propagandă” a atras atenția asupra câtorva riscuri și direcții de acțiune:
- Frecvența răspândirii știrilor false este una fără precedent;
- Dezinformarea avansează atunci când informarea – din surse oficiale sau media – nu este eficientă prexentă activă; Comunicarea publică este lentă, inefcientă și nu are reflexul de a contracara, cu informație curată, oficială, informările false pe diferite subiecte de interes public cotidian
- Rezistența societății la dezinfomare este scăzută: România și Bulgaria sunt la coada clasamentului UE în privința percepției privind prezența informațiilor false în mediul online
- Narațiunile și informațiile false ori exagerate ce țin de viața de zi cu zi (consum, sănătate, mobilitate, drepturi și libertăți, schimbări climatice) au un impact considerabil și erodează constant încrederea cetățenilor în politici publice naționale ori europene, obiective strategice, strategii, decizii cheie la nivel european sau național. Aceste narațiuni au un impact considerabil mai mare decăt cele care vizează teme strategice: războiul din Ucraina, războiul Israel – Hamas, etc.
- Soluțiile la combaterea dezinformării au nevoie de mai multe direcții de acțiune, printre care: (i) reglementare și responsabilizare a rețelelor sociale și motoarelor de căutare și nu suntem încă aproape de o variantă efcientă în privința dezinformării, (ii) tehnologia trebuie eficient și aplicat folosită pentru a depista aceste informații false, a le izola și combate, (iii) educație media și digitală pentru toate categoriile – cu un răspuns pe termen lung.
Flavia Durach, SNSPA: “În ultimii ani a crescut cu 900% fenomenul deepfakes în mediul online; pe viitor, probabil se va accentua și mai mult; Componenta emoțională este foarte răspândită în conținutul acestor tipuri de mesaje, cele legate de promovarea știrilor false;
Răzvan Chiruță, FHR: “De ce doar 7% din publicul prezent spune că are încredere în jurnaliști? Răspuns din sală: jurnaliștii se află în căutarea profitului și implicit a audienței, drept urmare, normele etice (deontologia profesională) nu mai sunt respectate; De cele mai multe ori, articolele privind dezinformarea sunt mai degrabă tehnice, astfel că este dificil pentru publicul larg, care nu este de specialitate, să le înțeleagă; De obicei, explicațiile simple sunt cele mai eficiente, ajung repede la public și captează atenția acestuia;
Concluzii după sesiunea Q&A:
- Pentru copii și tineri ar fi utilă introducerea în programa școlară a unui curs despre Educația digitală (Flavia Durach);
- UE ar trebui să comunice mai eficient publicului larg ce anume face pentru combaterea știrilor false (și/sau pentru a transmite informațiile adevărate, clare pentru a le contracara pe cele false); (comentariu din public)
- Ecosistemul de informare este cel care favorizează propagarea mesajelor false, de aceea e necesară „curățarea lui” așa cum încercăm să oprim și marii poluatori pentru a curăța aerului; este ceea ce încearcă să facă și UE inclusiv prin responsabilizarea platformelor, vom vedea în câțiva ani care vor fi efectele; nu ar trebui să dăm vina pe cetățeni/public (Flavia Durach);
- Dezinformarea face apel la imediat, la extrem și la emoții pentru răspândirea mesajelor (acum, imediat, urgent, etc) și trebuie să avem cu toții în vedere acest specific și să nu contribuim la răspânirea acestui tip de mesaje/informare/comunicare
Moderatorul dezbaterii a fost: Mihaela-Adriana Pădureanu, expert în cadrul Compartimentului Studii, Institutul European din România.
Elemente de background:
Dezinformarea interferează grav în dezvoltarea societăților democratice din UE, în special în democrațiile mai noi sau mai vechi, dar fragile, din cauza corupției, a schimbărilor continue de guvern, a diferențelor culturale crescute între cetățeni și a fenomenului semnificativ de abandon școlar.
Știrile false nu reprezintă un fenomen nou și este utilizat pe scară largă de actorii statali și non-statali pentru a-și pune în aplicare propriile agende. Însă crizele din ultimii doi ani: COVID-19, războiul de Ucraina, urmat de criza de pe piața energiei, le-au oferit mediul perfect pentru a testa noi instrumente, au amplificat puterea de influență a narativelor false.
Mijloacele de prezentare și de propagare sunt tot mai sofisticate pentru a ajunge la publicul larg, în special la cei tineri. Efectele dezinformării se resimt de la percepția cetățenilor față de structurile europene și internaționale (UE; NATO) până la aspecte cât se poate de concrete când vorbim despre sănătatea personală și a familiei, achiziții personale, stil de viață. Este nevoie de implicarea activă a cetățenilor pentru a contracara dezinformarea, pentru a identifica în mod eficient sursele de încredere, pentru a izola dezinformarea și pentru a opri răspândirea informațiilor denaturate sau înșelătoare.
Dezbaterea este parte a proiectului „Cine și cum: combaterea dezinformării care îndepărtează cetățenii de proiectul european”cu sprijinul Comisiei Europene realizat de Freedom House România, Centrul Român de Politici Europene, G4media, AMAPOLA – Progetti per la sicurezza delle persone e della comunita Asociazione (Italia), Center for the Study of Democracy (Bulgaria).
Eveniment cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate sunt ale autorilor și nu reprezintă în mod necesar poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive pentru Educație și Cultură (EACEA). Uniunea Europeană sau instituția coordonatoare nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.
