CRPE Policy Memo nr. 73, Autori: Alexandra Toderiță, Alexandru Damian, Oana Ganea, Contributor: Maria Balea
În România, sărăcia în rural se suprapune de multe ori cu zonele în care comunitatea roma este puternic reprezentată numeric. Aproape două treimi (63%) din numărul persoanelor care s-au declarat a fi de etnie romă la recesământul din 2011 locuiesc în mediul rural, iar 50% din sectoarele rurale marginalizate sunt comunități de romi. În aceste zone, romii trăiesc în locuințe precare și supraaglomerate, izolate, fără acces la infrastructura publică de utilități (apă, canalizare, rețele electrice), de sănătate, de servicii, școli, locuri de muncă.
Excluziunea socială a romilor și a grupurilor vulnerabile la modul general a fost abordată de prea multe ori prin intervenții simpliste, fără o evaluare profundă a contextului local, a nevoilor specific și a potențialului comunităților. Fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală 2014-2020 au potențialul de a schimba această paradigmă, printr-o abordare de jos în sus, a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC).
Aceasta se implementează de către Grupurile de Acțiune Locală din rural (axa LEADER din PNDR), care în actuala perioadă de programare a fondurilor europene și-au stabilit la nivel de strategie, printre priorități, incluziunea socio-economică a grupurilor vulnerabile.
Acest raport se bazează pe o serie de cercetări care și-au propus să analizeze (1) în primul rând dacă și cum actualele fonduri pentru dezvoltare rurală și-au propus promovarea incluziunii sociale și reducerea sărăciei în rândul grupurilor vulnerabile, apoi (2) în ce măsură aceste obiective sunt în curs de a fi atinse după ce s-a scurs aproape jumătate din perioada de programare, pentru ca în final (3) să pună în prim plan poveștile, nevoile și propunerile actorilor implicați și să formulize recomandări – atât pe partea de conținut al măsurilor, cât și pe arhitectura fondurilor și mecanismele de implementare.
Concluziile nu sunt dintre cele mai pozitive: în timp ce la nivelul macro al programării LEADER au existat și există toate intențiile bune – din cele 239 GAL-uri existente în momentul de față, 130 au inclus în SDL-uri măsuri de infrastructură socială, iar 106 au măsură pe social combinată cu acțiuni adresate grupurilor minoritare (în cele mai multe romi) – peste 49 milioane de Euro în total -, la mijlocul perioadei de programare nimic din această sumă nu a fost efectiv cheltuit conform planului.
Principala cauză o reprezintă lipsa de coerență și corelare între PNDR și măsura din Programul Operațional Capital Uman care ar trebui să operaționalizeze pe partea de servicii ceea ce se realizează prin fondurile de dezvoltare rurală, să ”dea viață” infrastructurii contruite sau reabilitate prin acestea.
Raportul analizează elementele tehnice care descriu acest blocaj, problemele actorilor relevanți – lipsa de capacitate organizațională, financiară și uneori de viziune a ONG urilor care lucrează cu grupuri vulnerabile – și propune explorarea unei viziuni alternative de arhitectură a fondurilor pentru dezvoltare locală integrată post -2020.
Mai mult, raportul cuprinde și un mic compendiu de bune practici și proiecte de succes în acest domeniu din alte țări europene, din care România poate învăța. Alocarea de fonduri speciale pentru capacitarea organizațiilor care reprezintă grupuri vulnerabile să acceseze fondurile europene dedicate, programe de dezvoltare de cooperative și alte afaceri sociale, ferme sociale, mediere, consiliere și training 1 la 1 pentru accesul pe piața muncii pentru tinerii dezavantajați sunt doar câteva din exemplele prezentate în cadrul capitolului 3.
Raportul integral, în limba română, poate fi consultat aici.