S-a rupt lanțul slăbiciunilor în taxarea agriculturii?

Policy Memo nr. 35, februarie 2012

Autori: Alexandra Toderiță, Lucian Luca

Ultimii ani au cunoscut tatonări și încercări mai mult sau mai puțin reușite ale statului de a schimba un sistem de impozitare a veniturilor persoanele fizice din agricultură în mod evident nefuncțional.  Prin vechiul sistem aplicat vânzărilor directe (în care intermediarii erau obligați să calculeze prin reținere la sursă și să vireze 2%+5,5% din valoarea producției cumpărate) statul încasa la buget abia un sfert din sumele prognozate.

Începând cu 1 februarie 2013, noul Cod Fiscal a introdus un sistem de impozitare a producției agricole comercializate bazat pe norme de venit, asupra cărora se aplică cota de 16%. O abordare simplificată care țintește atât eficientizarea colectării, dar care va produce și efecte structurale în agricultura mică și mijlocie din România. Care ar putea fi acestea?

Raportul de față – ”Noile măsuri fiscale și asocierea micilor producători. S-a rupt lanțul slăbiciunilor în taxarea agriculturii?” încearcă câteva răspunsuri în direcția efectelor directe și indirecte ale recentelor schimbări, mai ales asupra dezvoltării asociativității, însă în același timp ridică și o serie de întrebări privind implementarea lor în practică, de care va trebui să se țină seama la redactarea normelor metodologice care vor fi lansate la jumătatea lunii februarie.

– va (putea) deveni Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură organ fiscal, dat fiind că se vehiculează faptul că acest impozit se va plăti, de fapt, din subvenția pe suprafață primită din fonduri europene, de care statul ”nu se poate atinge”?

– vor ieși la numărătoare cei 670 000 de agricultori luați în calcul deocamdată de guvern ca intrând în sfera de aplicare a noilor măsuri (actualul mod de calcul lasă loc la subterfugii creative și probabil va determina o diversificare a culturilor)?

– care va fi pragul încasărilor după care va fi obligatorie determinarea venitului net în sistem real?

– și cea mai importantă, în viziunea acestui raport: se va merge mai departe în implementarea măsurilor promise de combatere a evaziunii fiscale prin scăderea nivelului TVA?

Studiul pleacă de la premisa că atât bunăstarea individuală a producătorului de semi-subzistență, cât și apeteța sa de a se dezvolta în diverse forme de cooperare pentru piață ține de crearea unui cadru echitabil pentru toți jucătorii de pe piața agricolă.

Raportul prezintă soluțiile implementate până în acest moment de către stat în lupta împotriva evaziunii (ex: taxarea inversă) și salută măsurile în materie de TVA anunțate de actuala guvernare (în special proiectul pilot de reducere a taxei pe valoare adăugată la 9% în sectorul panificației).

Consolidarea formelor asociative este considerată una dintre prioritățile de dezvoltare ale agriculturii românești. Acest aspect a fost pe larg prezentat în anterioarele studii ale Centrului Român de Politici Europene: o dată din prisma măsurilor de sprijin din actualul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) – în De ce nu este atractivă asocierea? Sprijinul din fonduri europene pentru asocierea în agricultură”,  apoi analizând contextul sociologic și metodele concrete prin care se pot stimula formele de cooperare– ”Unirea face puterea. Modele și bune practici pentru asocierea sustenabilă în agricultură”.

Acest raport apare în cadrul programului-pilot ”Dezvoltare rurală prin antreprenoriat și asociere”, o inițiativă a Romanian – American Foundation, care, împreună cu organizații cu expertiză în dezvoltare economică rurală și facilitare comunitară, vizează crearea de structuri asociative agricole cu scop economic funcţionale și sustenabile în patru zone geografice diferite din România.

Prezentarea raportului poate fi accesată aici.