Asistența Oficială pentru Dezvoltare. Studiu comparativ – țările Visegrad, România și Bulgaria

Asistența Oficială pentru Dezvoltare. Studiu comparativ – țările Visegrad, România și Bulgaria

Policy Memo nr. 48, Coordonatori CRPE: Dragoș Dinu, Alexandra Toderiță

policy-memo-48-CRPE-Coperta-Donatori-okt. (1)

După aderarea la Uniunea Europeană, țările Uniunii Europene își asumă obligația de a deveni donatori internaționali de dezvoltare. Acest statut presupune acordarea de asistenţă bilaterală şi multilaterală în domeniul dezvoltării economice, a consolidării democraţiei, a statului de drept etc. statelor în curs de dezvoltare.

În 2004 și apoi în 2007, șase țări Central și Est Europene, printre care și România, și-au asumat acest rol, o dată cu integrarea în UE. Treptat, a devenit evidentă necesitatea consolidării acestui instrument de politică externă, a colaborării și creării de sinergii în proiectele implementate în spațiul estic, unde statele din grupul Vișegrad – – Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia – își consolidează statutul de donatori.

În raportul ”New Donors on the CEE Block: A comparative approach of Visegrad countries, Romania and Bulgaria” (momentan disponibil doar în engleză), CRPE a studiat cadrul juridic și procedural prin care aceste țări oferă asistență pentru dezvoltare.

Raportul identifică o serie de probleme comune care afectează dezvoltarea și implementarea politicii AOD în aceste țări (susținere politică limitată, capacitate de coordonare scăzută, tendința de a finanța intervenții punctuale, cu impact minor pentru beneficiar, reticența de a-și uni forțele cu donatori cu profil similar din regiune).
Pentru a adresa aceste deficiențe, studiul CRPE propune idei concrete, menite să sprijine o mai bună cooperare între noile state membre în acest domeniu:

1. Este necesară coordonarea politicilor AOD. Ministerele de Externe ale noilor state UE (țările Visegrad, România și Bulgaria pot servi ca un punct de plecare) ar trebui să seangajeze într-un amplu proces de consultare în realizarea strategiilor AOD pe termen mediu. Aceste consultări ar trebui să aibă loc separat de cele de la nivel UE și să fie concentrate pe domenii prioritare, țări beneficiare, tipuri de intervenție și derularea proiectelor.
2. În funcție de experiența anterioară și profilul regional, ar fi utilă atribuirea calității de lider unei țări într-un anumit domeniu de expertiză. (ex. Slovacia pe management financiar, România pe protecția copilului etc.).
3.Țările luate în considerare ar trebui să-și unească forțele și să asigure finanțare comună pentru proiecte mari, cu impact semnificativ. În acest sens, ar putea fi stabiliți indicatori de performanță (ex. fiecare dintre cele 6 state trebuie să contribuie la cel puțin un proiect cu un buget total care să depășească 1,5 milioane de euro, implementat în parteneriat cu cel puțin 6 țări, într-o perioadă de 2 ani).
4. Este nevoie de schimb de experiență și transfer de bune practici între noile state membre, în materie de management al politicii AOD, pe teme precum planificarea asistenței pe termen mediu, rolul agenției de implementare, sprijinul ambasadelor, monitorizarea și evaluarea asistenței furnizate.

Studiul este publicat în cadrul proiectului ”Consolidarea capacității statelor din grupul Vișegrad, a României și Bulgariei de a acorda asistență pentru dezvoltare în regiunea Mării Negre”, finanțat de German Marshall Fund, prin programul Black Sea Trust for Regional Cooperation.