Centrul Român de Politici Europene (CRPE) analizează în policy brief-ul „Diferențe grave de agendă dezbaterea antiterorism în România și în UE” pachetul de legi privind siguranța națională, cunoscute publicului sub denumirea de “Big Brother”,și arată măsura în care acestea au sau nu corespondent în legislația europeană.
Raportul CRPE analizează și contextul dezbaterilor la nivel de Consiliu European, executiv și legislativ al UE și explică tendințele în procesului de cooperare și unificare a legislației antiteroriste la nivel european.
CRPE constată și atrage atenția că, pe temele mai sus menționate, în mod deliberat sau nu, există diferențe consistente de abordare și de agendă între intențiile Bucureștiului față de dezbaterile de la Bruxelles.
Politica antitero a UE și efectele asupra legislației interne din România
| Legislație românească | Echivalent în legislația comunitară | Stadiul legislației comunitare în domeniu |
| Legea retenției datelor (Big Brother 1) |
Da, directivă adoptată în 2006 | Directiva respinsă de Curtea Europeană de Justiție;Legea de transpunere respinsă de două ori de CCR |
| Legea înregistrării cartelelor pre-pay și a rețelelor wi-fi (Big Brother 2) |
Nu | A existat o propunere de a crea legislație europeană doar pentru cartelele pre-pay, Comisia a respins propunerea |
| Legea securității cibernetice (Big Brother 3) |
Nu încă, se află în dezbatere. | Propunerea se află în dezbatere în PE. Legea românească nu respecta forma de directivă care a trecut de Parlamentul European; CCR a respins legea. |
Dintre concluziile raportului
Forma legii securității cibernetice adoptate de Parlamentul la 19 decembrie 2014 vine în flagrantă contradicție cu direcția în care mergea dezbaterea la nivel european. E interesant că în cazul respingerii acestei legi (decizia CCR nr. 17/2015) Curtea din România invocă o formă a directivei europene care nu e finală, ci e forma votată de Parlamentul European. Considerăm acesta un precedent de bun augur: dezbaterile legislative din România trebuie să țină cont de cele din UE, care vor fi aplicabile României în viitorul imediat.
Diferența majoră, constatată de CCR, între Directiva NIS (Network and Information Security Directive) și Legea securității cibernetice se referă la autoritățile de coordonare în materie de securitate cibernetică. În ultima variantă a directivei, cea adoptată de Parlamentul European în martie 2014, acestea sunt prevăzute ca fiind „organisme civile, sub completă supraveghere democratică”. Legea Securității Cibernetice prevede ca autoritate națională în domeniul securității cibernetice Serviciul Român de Informații, iar ca punct de contact Centrul Național de Securitate Cibernetică, aflat în componența SRI-ului.
Este greu de înțeles de ce guvernul României propune în mai 2014 și parlamentul votează în decembrie 2014 o lege care face din SRI instituție de coordonare când Parlamentul European votase în martie 2014 faptul că statele membre ar trebui să dea acest rol unor instituții civile.
Raportul integral poate fi consultat aici.