CRPE Policy Memo nr. 45, august 2013
Autori: Dragoș Dinu, Victor Giosan
În ciuda unor evoluții certe în ultimii 20 de ani, tranzitând de la comunism spre un sistem de guvernare democratic, România este pe ultimul loc dintre statele membre UE în ceea ce privește eficiența guvernării, iar lipsa de viziune, birocrația sau politizarea excesivă în detrimentul unei abordări meritocratice rămân aspecte criticate constant de partenerii noștri internaționali.
Prezentul raport își propune să treacă în revistă principalele dezvoltări în mecanismul de planificare strategică al României, să evidențieze provocările cu care Guvernul se confruntă în prioritizarea, planificarea și finanțarea politicilor publice și să ofere câteva idei pentru viitor.
Principalele provocări identificate sunt legate de:
i) Un mandat limitat de coordonare practică a politicilor pentru Centrul Guvernului (CoG);
ii) Abordarea legalistă a administrației publice cu un impact negativ asupra utilizării documentelor politice și simplificării procesului de luare a deciziilor;
iii) Deciziile circumstanţiale care par a fi „regula sistemului”, afectând nevoia și cererea de management de top pentru analiza politicilor;
iv) Cooperare limitată între personalul numit pe criterii tehnice și cel numit pe criterii politice – în fapt există o predominanță exagerată a personalului numit pe criterii politice și implicit a deciziilor dominate de considerente strict politice în detrimentul celor tehnice (pe baza unei analize de politici publice).