Garanția pentru Tineret. Modele de bune practici europene în sprijinirea tinerilor NEETs

CRPE Policy Memo 77. Autor: Cătălina Meiroşu, Contributori: Alexandra Toderiță, Alexandru Damian

În ultimii ani, la CRPE ne-a preocupat problematica tinerilor NEETs (care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare), în special a celor aparținând grupurilor vulnerabile. Am făcut o analiză a modului în care a fost aplicat programul Garanția pentru Tineret în România – de la obiective și măsuri la implementarea programelor dedicate integrării tinerilor cu risc de marginalizare socială, mai ales a acelora de etnie roma, pe piața muncii.

România se află la coada clasamentului statelor europene din perspectiva tinerilor care se incadrează în aceasta categorie – acest procent este de 14.5%. Alte țări au înregistrat progrese remarcabile privind (re)integrarea tinerilor în sistemul de educație, formare și pe piața muncii, așa cum este cazul Germaniei sau al Olandei.

În acest moment, acest cadru european este în dezbateri pentru continuarea Garanției pentru Tineret la nivelul statelor membre. Recent, Curtea Europeană de Conturi a propus o serie de recomandări specifice pentru îmbunătățirea performanței viitorului cadru financiar, precum și a programelor implementate, ca parte a Garanției pentru Tineret.

În acest context, lansăm studiulGaranția pentru Tineret. Modele de bune practici europene în sprijinirea tinerilor NEETs” în care am documentat cum diferite state europene au implementat cu succes măsuri și programe dedicate tinerilor NEETs din grupurile vulnerabile, sub umbrela Garanției pentru Tineret.

Ne-am uitat la țări precum Franța sau Germania care implementează metoda „management-ului de caz” în incluziunea tinerilor în sistemul de educație și formare, Spania și modul în care sunt utilizate metode non-formale pentru identificarea abilităților necesare tinerilor în integrarea pe piața muncii, modul în care în Suedia șomajul de lungă durată în rândul tinerilor a fost diminuat, Austria și Luxemburg din perspectiva combaterii abandonului școlar timpuriu, precum și programele de formare profesională inițială implementate în Germania, Austria și Danemarca.

Din perspectiva acestor bune practici, am formulat o serie de recomandări care pot contribui la îmbunătățirea implementării Garanției pentru Tineret în viitor, în special pentru tinerii din grupuri dezavantajate.

Dintre propunerilor noastre, amintim:

  • implementarea unor măsuri personalizate de sprijin care să corespundă nevoilor tinerilor și implicit cerințelor piaței muncii;
  • organizarea caravanelor mobile care să acționeze integrat pentru tinerii din comunitățile dezavantajate, mai ales pentru cei din zonele rurale ;
  • constituirea unei rețele naționale de mediatori pentru tineret – cu focus pe ocupare;
  • implementarea unor pachete de mobilitate și bonusuri de instalare pentru tineri;
  • cooperarea inter-instituțională, cu participarea activă a reprezentanților locali și a ONG-urilor.