Răspunsul NATO la criza provocată de pandemia COVID-19: Între fapte și campanii de dezinformare anti-NATO

Răspunsul NATO la criza provocată de pandemia COVID-19: Între fapte și campanii de dezinformare anti-NATO

Autorii: Cătălina Meiroșu, Vlada Șubernițchi, Alexandru Damian

Răspunsul NATO la pandemia COVID-19 a fost unul robust. Alianța a luat măsuri pentru a reduce efectele pandemiei, în principal prin sprijinirea eforturilor civile naționale – sute de transporturi de material medicale și personal medical, înființarea de spitale de teren, schimb de expertiză medicală, asistență la testare și înființarea unui fond special de răspuns la pandemie pentru ajutor imediat membrilor sau partenerilor săi.

România a fost primul stat membru NATO care a utilizat capacitatea de transport strategic a Alianței pentru a aduce echipamente medicale în țară. În ciuda acestor eforturi, pandemia a dezvăluit și anumite slăbiciuni. Pandemia a scos la iveală o concurență strânsă între statele aliate în achiziționarea de echipamente medicale. A existat o concurență între țările UE, deoarece toate depindeau de aceleași lanțuri de aprovizionare din afara Europei. Solidaritatea – cea mai importantă valoare europeană – a fost pusă la încercare.

Pandemia a accentuat vulnerabilitatea țărilor europene la propagandă și dezinformare. Atât Federația Rusă, cât și China au alimentat dezinformarea și au organizat campanii susținute de știri false. Acestea au folosit pandemia pentru a-și îmbunătăți propria imagine și pentru a crea neîncredere între aliați. Un exemplu foarte evident este așa-zisul convoi rus de asistență către Italia, conceput pentru a îmbunătăți percepția publică asupra Moscovei.

Propaganda vine în diferite forme. Pandemia COVID-19 pare să ofere teren fertil actorilor statali și non-statali pentru campaniile lor de dezinformare. Alături de Uniunea Europeană, NATO a fost una dintre principale ținte ale acestor campanii. Au fost diseminate multe narative anti-NATO,  unele reprezentând manipulări ale unor evenimente reale, pentru a genera frică sau neîncredere.

Narative anti-NATO sunt promovate pe scară largă, descriind Alianța fie ca fiind pe punctul de a se prăbuși, fie aflându-se în imposibilitatea de a sprijini statele membre, fie ca fiind responsabilă pentru răspândirea virusului prin exerciții militare, sau chiar pregătindu-se pentru invadarea altor țări. Informații false ca acestea se răspândesc rapid și sunt, de obicei, diseminate utilizând numeroase canale.

Țările din regiunea Mării Negre sunt unele dintre cele mai expuse la astfel de campanii de dezinformare. Aceste țări au o rezistență redusă la propagandă, găzduind o populație numeroasă vorbitoare de limbă rusă care consumă în principal mass-media în limba rusă, ale cărei mesaje sunt concepute pentru a o viza. Și, deși campaniile de dezinformare împotriva NATO sau UE nu sunt o noutate în regiune, intensitatea lor în timpul pandemiei COVID-19 este fără precedent. Sunt vizate, în special, Georgia, Ucraina sau Republica Moldova.

Eforturile NATO de combatere a dezinformării s-au intensificat, de asemenea, recent, fie prin crearea unor unități, fie prin sprijinirea altor initiative externe înființate de ONG-uri, grupuri care se ocupă cu verificarea faptelor (fact-checking), mediul academic, tineret etc. Aceste eforturi trebuie să fie sporite și mai mult, deoarece actorii care diseminează știri false par a fi din ce în ce mai inventivi și publicul țintă este mai mare ca oricând.

Este nevoie de o mai bună coordonare între NATO și alte instituții care luptă împotriva dezinformării, dar și de o mai bună coordonare între inițiativele susținute de NATO, fie ONG-uri, fie inițiative de verificare a faptelor. Aceste eforturi trebuie accelerate, în special în regiunile predispuse la dezinformare
și cu o rezistență scăzută, regiunea Mării Negre fiind una dintre aceste regiuni.

Raportul poate fi accesat aici.

Acest document a fost elaborat ca parte a proiectului Răspunsul NATO la criza Covid-19: Combaterea știrilor false și a dezinformării în rândul tinerilor implementat de Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) și finanțat de Divizia de Diplomație Publică a NATO.