2013 – anul cheie pentru integrare. Chișinău între Bruxelles și Moscova

2013 – anul cheie pentru integrare. Chișinău între Bruxelles și Moscova

2013 – Anul cheie pentru integrarea Republicii Moldova –
Rusia strânge șurubul, UE trebuie să fie alături de Chișinău

29 noiembrie 2012 – Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) lansează, cu ocazia vizitei președintelui Comisiei Europene Jose Barroso la Chișinău, un raport în care arată că anul 2013 va fi crucial pentru ca Republica Moldova să demonstreze caracterul ireversibil al negocierilor cu Bruxelles-ul şi să  devină prima poveste de succes a Parteneriatului Estic. CRPE atrage însă atenția şi asupra principalelor intervenţii, în special ale Moscovei, care pot complica negocierile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

 

2013 poate fi anul în care Republica Moldova se va desprinde din plutonul statelor din Parteneriatul Estic. Aderarea „undercover” care se întâmplă în ultimii ani leagă Chişinăul de UE la un nivel mai profund decât unele țări din Balcani care au o perspectivă de a deveni membri.

CRPE analizează în detaliu dosarele de negociere Republica Moldova – UE:

 

1. Acordul de Asociere va ridica relația cu Europa la un nivel de asistență nou, care prevede ajutor financiar și tehnic pentru modernizarea țării și pregătirea țării pentru viitoarea integrare;

2. Acordul de Liber schimb aprofundat și comprehensiv (DCFTA, parte a Acordului de Asociere, dar negociat separat) va integra de facto Moldova în piața unică europeană;
3. Moldova e primul stat din Parteneriatul Estic care a trecut în etapa a doua a planului privind liberalizarea vizelor, iar ridicarea acestora, în a doua a parte a lui 2013 sau în primele luni din 2014, este previzibilă.

Pe de altă parte, se adună semnele că Rusia își pierde răbdarea și că nu va lăsa ușor Chișinăul să-și urmeze calea europeană. Dosarele în care Moscova poate complica negocierile sunt unele dintre cele mai importante.

 

Șantajul energetic exercitat de Rusia este unul dintre ele, dar se întoarce împotriva sa. Executivul de la Bruxelles tratează deja cazul Moldovei ca parte a relației tensionate pe care o are cu Gazpromul, acuzat de practici neconcurențiale la nivelul UE. Ancheta Comisiei ar putea afecta poziția dominantă a Gazprom în Europa, iar legarea celor două teme e o veste bună pentru R. Moldova, care nu e lăsată singură.

Refuzul Transnistriei de a fi parte din noul acord comercial cu UE înseamnă ieșirea companiilor de acolo de pe piața europeană. Un asemenea refuz este motivat doar politic și credem că este preambulul unui scenariu de autovictimizare a Tiraspolului menit să torpileze negocierile dintre Chișinău și Bruxelles.

Nu în ultimul rând, campania Partidului Comuniștilor din Republica Moldova pentru aderarea la Uniunea vamală Rusia-Belarus se înscrie în acelaşi trend, de a fragiliza negocierile Chişinăului cu UE. Campania se bazează, cum argumentăm în raport, pe o necunoscută (Uniunea vamală nu poate funcționa în mod onest ca un reglementator supranațional câtă vreme are un hegemon în Rusia) și pe o minciună (PCRM acreditează ipoteza potrivit căreia R. Moldova poate fi și parte a spațiului economic european și poate adera și la Uniunea cu Rusia, ceea ce e pur și simplu fals).

 

Citiți raportul integral pe noul site CRPE www.crpe.ro. O secțiune dedicată exclusiv Republicii Moldova sub titulatura ”CRPE Chișinău” cuprinde analize și rapoartele dedicate de CRPE situației din Republica Moldova.

 

Iată câteva întrebări şi răsunsuri esenţiale pe care le regăsiţi în detaliu în raportul CRPE

 

Cum să răspundă Chişinăul agresivităţii Moscovei?

Agresivitatea Rusiei față de Moldova trebuie întâmpinată cu calm și prin înțelegere cu partenerii europeni. Chișinăul trebuie să europenizeze relația cu Moscova, pentru că îi va fi mai bine în negocieri ca parte a unor dosare UE – Rusia decât singur în fața șantajelor pe energie și Transnistria. Negocierile cu Tiraspolul sunt secundare față de relația cu UE. R. Moldova are însă nevoie de timp, pentru ca în 2013 să facă ireversibile progresele în dosarul european.

 

De ce nu are sens un contract pe termen lung cu Rusia?

Politica de liberalizare a UE împinge Europa spre o piață comună energetică. În mod tradițional, Gazprom avea acorduri cu fiecare stat membru UE în parte, înțelegeri motivate politic, și fiecare stat ”client” era captiv al pieței naționale proprii. Prin interconectare, devine posibilă tranzacționarea transfrontalieră a energiei. Contractele pe termen lung cu Gazprom nu mai au sens, din moment ce prețul va varia în mod cert, iar competiția îl va trage în jos. Dorința Republicii Moldova pentru un contract pe cinci ani are deci sens în noua realitate. În schimb, Gazprom dorește un contract pe termen lung și folosește „mușchii politici” ai Rusiei pentru a abuza de poziția sa dominantă în Republica Moldova.

 

De ce este Bruxelles-ul de partea Moldovei în „şantajul energetic”?
UE a avut o reacție viguroasă de apărare a Moldovei. Comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, a vorbit direct de ”șantaj pur”, a declarat că e ”inacceptabil” și a cerut statelor membre să aibă o poziție unitară de sprijin a Moldovei. E foarte important că Oettinger a legat tema relației energetice R. Moldova – Rusia de tema relației Bruxelles – Moscova. Declarațiile vin pe fondul unei nervozități majore în relația Comisie – Rusia tocmai în zona energetică. Directoratul pentru Competiție din Comisie a anunțat o amendă de zece miliarde de euro pentru Gazprom pentru abuz de poziție dominantă. Kremlinul crede că va rezolva politic acest caz, dar nu va putea. Nici măcar Franța, Germania și Italia nu și-au putut apăra propriile companii energetice față de amenzile și cererile de liberalizare ale Comisiei.

 

Pentru Republica Moldova legătura făcută de Comisarul pentru Energie între parteneriatul european cu Rusia și șantajul rusesc asupra Chișinăului e o veste foarte bună. R. Moldova nu doar că nu rămâne singură, dar comportamentul Gazprom față de ea va conta în tabloul general al investigației europene. R. Moldova începe să simtă avantajul de a nu fi singură.  Pe termen scurt, Chișinăul nu are mult spațiu de manevră. Dependența 100% de importurile din Rusia o face vulnerabilă. Însă timpul curge în defavoarea Gazprom și Chișinăul trebuie să câștige timp.

 

Cum poate complica Tiraspolul negocierile R. Moldova cu UE?
Acordul de liber schimb – DCFTA – Negocierile oficiale au avut loc între guvernul de la Chișinău, singurul legitim în negocierile internaționale, și Comisia Europeană. Dar cele două părți au încercat să includă și opinia transnistreană în negocieri. Tiraspolul a fost invitat ca observator la rundele de negocieri, extrem de complicate din punct de vedere tehnic. Practic, guvernul moldovean și experții Comisiei Europene negociază condiții tehnice și perioade de derogări pentru liste care includ mii de produse și de standarde. Dat fiind nivelul de industrializare mai ridicat din Transnistria, guvernul de la Chișinău nu avea expertiza tehnică necesară să acopere și toate ramurile economice prezente în Transnistria. De aceea, oficialii moldoveni au cerut prezența unor experți de la ministerele de resort.


Cum poate Chișinăul să garanteze consumatorilor europeni că produsele respectă standardele de calitate dacă nu controlează Transnistria?

Cert e că la intrarea în vigoare a DCFTA pot exista două soluții mari: a) Chișinăul certifică într-o formă sau alta produsele din Transnistria sau b) Transnistria este exclusă din noul regim comercial, iar Chișinăul transformă actuala linie administrativă într-o graniță comercială exterioară a spațiului economic european, cu controale stricte și tarife vamale semnificative. Aceste detalii sunt cunoscute de guvernul de la Tiraspol, iar termenul este foarte scurt. Există angajamente pentru semnarea DCFTA la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, în 2013. De unde atunci atitudinea obstrucționistă a guvernului de la Tiraspol împotriva propriei economii? Dat fiind precedentul dinainte de 2006, sunt motive să credem că Tiraspolul și Moscova pregătesc o strategie a victimizării – deja analiștii apropiați ai poziției oficiale din Transnistria repetă mereu în întâlniri internaționale că Transnistria nu a fost parte din negocieri. De fapt, Transnistria a ales să nu fie parte din negocieri.