CRPE Policy Memo nr. 27, noiembrie 2012
Autor: Alexandra Toderiță
În România subiectul asocierii în agricultură a revenit în ultimii ani încet, dar sigur pe agenda publică. Suntem cu mult în urma țărilor din Vestul Europei la acest capitol, chiar dacă în acest moment se conturează consens general în privința avantajelor pe care cooperarea le poate aduce micului producător, pe fiecare verigă a lanțului agro – alimentar.
Programele naționale sau sprijinite prin fonduri europene din ultimii 20 de ani au avut rezultate limitate, iar politicile coerente întârzie. În acest moment asocierea se bazează foarte mult pe relațiile interpersonale și pe capitalul de încredere de multe ori firav dintr-o comunitate, nefiind înrădăcinată o abordare contractuală.
Raportul Centrului Român pentru Politici Europene se bazează pe o cercetare de teren în cadrul căreia 76 de producători agricoli din nouă comune din diverse regiuni ale României au fost chestionaţi. În urma analizei rezultatelor raportul răspunde câtorva întrebări esenţiale:
1. Este asocierea cu scop economic a micilor producători din România ”un tren pierdut”?
2. Mai reprezintă încă amintirile și tarele comunismului cauza principală a sub-dezvoltării acestui sector în România?
3. Cum se construiesc structuri asociative de succes ? Există o reţetă care ar trebui urmată de către stat/entități private
pentru a le ajuta să le creeze pe baze ”sănătoase” ?
Raportul concluzionează că amintirea colectivizării nu mai reprezintă un obstacol insurmontabil în calea asocierii, cel puțin din punctul de vedere al agricultorilor de vârstă medie, activi și capabili de a se dezvolta economic, dar că într-adevăr, viitorul cooperației rezidă nu în producția în comun ci în vânzarea în comun a acestei producții.
Slaba dezvoltare a formelor asociative în agricultură se datorează mai degrabă capitalului social scăzut, promovării insuficiente a inițiativelor funcționale de acest gen, dar și lipsei unei viziuni legate de sprijinul de care asociațiile ar avea nevoie (consultanță, dezvoltare organizațională, planificarea afacerii).
Se poate! Atuurile modelelor de succes
Raportul prezintă diverse inițiative din sfera privată care au creat structuri asociative mai mult sau mai puțin durabile, în funcție de viziunea cu care au pornit la drum. Modelele de succes dovedesc o abordare de tip dezvoltare comunitară, de jos în sus, cu o puternică componentă de animare locală, alături de activități de informare, formare, sprijin în atragerea de capital.
Astfel, analiza CRPE apreciază că sprijinirea formării asociațiilor agricole cu scop economic ar trebui să fie considerată o prioritate pentru politicile publice în agricultură și face mai multe recomandări în acest sens.
Acest raport apare în cadrul programului-pilot ”Dezvoltare rurală prin antreprenoriat și asociere”, o inițiativă a Romanian – American Foundation, care, împreună cu organizații cu expertiză în dezvoltare economică rurală și facilitare comunitară, vizează crearea de structuri asociative agricole cu scop
economic funcţionale și sustenabile în patru zone geografice diferite din România.
CRPE a mai tratat chestiunea asocierii în agricultura Românească. De ce nu este atractivă asocierea? Raportul integral aici