CRPE Policy Brief 44. Autori: Alexandra Toderiță, Ruxandra Popescu
Nimeni nu știe cât va dura criza sanitară și economică generată de pandemia de COVID-19. Cele mai pesimiste estimări în acest moment indică peste 5 ani. Previziunile sunt că pandemia își va acutiza periodic manifestarea, ceea ce va genera noi intervale de distanțare socială, restricții de circulație, noi șocuri pentru activitatea economică.
Ceea ce rămâne o constantă este faptul că oamenii trebuie să mănânce. Agricultura este, în acest context, alături de sistemul medical, unul dintre sectoarele prioritare strategice ale unei țări, care trebuie să rămână în picioare și să asigure securitatea alimentară – adică să furnizeze hrană la prețuri accesibile pentru toți cetățenii.
De la lipsa forței de muncă la redirecționarea alimentelor destinate piețelor și la schimbarea ”peste noapte” a tiparelor de consum, recenta criză pune o presiune substanțială pe întregul sector agroalimentar al Uniunii Europene și în special pe micii agricultori. În România, din totalul de 3.422.030 de exploatații agricole, aproape 2,5 milioane lucrează mai puțin de 2 ha, iar aproximativ 823 000 au sub 50 ha. Aceste milioane de gospodării țărănești și ferme mici de (semi)subzistență reprezintă piloni importanți pentru securitatea alimentară a României, atât din perspectiva autoconsumului care susține populația rurală în perioade de criză, dar mai ales din cea a potențialului acestora de a se integra în lanțurile de desfacere și a vinde surplusul pe piață, sub formă proaspătă sau către industria de prelucrare.
Fermierii mici și mijlocii pot furniza mâncare sănătoasă atât satelor, cât și orașelor, dacă sunt sprijiniți să se adapteze la modurile de consum ale secolului 21 – vânzări online tip ”coșul de legume” individual sau prin food hub-uri, livrări către marii retaileri prin intermediul cooperativelor agricole, care sunt capabile să colecteze cantități mari și omogene de produse și să le livreze marilor lanțuri la volumele și parametrii necesari.
Chiar dacă indicii teoretici de securitate alimentară plasează România într-o situație bună în acest domeniu, iar autoritățile declară în acest moment că ”avem de toate”, nivelul crescut de importuri de produse agro-alimentare cu valoare adăugată, corelat cu nivelul scăzut de consum din producția internă reprezintă o vulnerabilitate majoră a securității alimentare a României și o adevărată provocare în contextul actual.
Raportul „Cum asigurăm securitatea alimentară a României pe timp de pandemie. Rolul fermelor mici și mijlocii” descrie la cald situația din agricultură în perioada de după insitituirea stării de urgență, cu un focus special pe provocările întâmpinate de micii fermieri din două sectoare nevralgice – legume și fructe, lapte -, explicitează rolul formelor asociative în sprijinirea fermierilor de a se adapta noilor constrângeri și realități, analizează succint măsurile de sprijin luate de autorități, prezintă câteva modele de sprijin pentru micii fermieri și comunitățile rurale din alte țări europene și, mai ales, propune măsuri urgente de realocare a banilor europeni destinați dezvoltării rurale pentru a salva și canaliza spre desfacere producția micilor fermieri.
Raportul integral, în limba română, poate fi consultat aici.