- percepţii dinspre media şi societatea civilă -
Citește raportul în format pdf
Citește prezentarea raportului făcută la lansare. format pdf
Centrul Român de Politici Europene (CRPE) și Societatea Academică din România (SAR) au dat publicității astăzi rezultatele unui sondaj care urmarește să stabilească percepțiile experților anticorupție si jurnaliătilor români asupra efectelor Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) în domeniul justiției agreat de Uniunea Europeană cu România. Studiul a fost realizat cu sprijinul pentru cercetare al Universității Essex, Marea Britanie.
Câteva din rezultatele cercetării, așa cum reies din răspunsurile primite:
- Niciunul dintre cele patru obiective de referință ale MCV nu e considerat a fi indeplinit. Cel mai mare eșec, din punctul de vedere al respondenților, se înregistrează la obiectivul care prevede “Consolidarea transparenței și eficienței actului de justiție, în special prin consolidarea capacității și responsabilității CSM”. 91% dintre respondenți spun că acest obiectiv nu a fost îndeplinit.
- Toate cele patru obiective de referință sunt considerate foarte importante iar respondenții sunt într-o covârșitoare majoritate de acord ca autoritățile române sunt vinovate pentru lipsa de progres.
- Influența Uniunii Europene a dus la schimbarea discursului politic și a importanței subiectelor legate de lupta împotriva corupției pe agenda publică însă nu a dus la creșterea gradului de onestitate în mediile politice
- Sentințele prea blânde afectează eficiența politicilor anticorupție, primele două cauze identificate fiind corupția în rândul judecătorilor (37%) și frica față de urmările asupra propriei cariere (27%). Doar 21% dintre respondenți sunt de parere că sentințele sunt justificate de conținutul dosarelor ajunse pe masa judecătorilor.
- 96 % dintre respondenți sunt de părere că excepțiile de constituționalitate reprezintă “mai degrabă o modalitate de tergiversare” și 87% ca ar fi binevenită schimbarea legii astfel încât procesele să nu mai fie oprite atunci când se ridica o astfel de excepție.
- Aproape 80 % dintre respondenți consideră că Parlamentul abuzează de prerogativa de a-și da acordul față de anchetarea unui membru al său. De altfel, dintre instituțiile implicate în realizarea obiectivelor MCV doar una (DNA) beneficiază de percepții majoritar pozitive, 56% spunând că DNA îsi indeplinește rolul pentru care a fost creat. Doar 12% afirmă acelați lucru în ce privește CSM.
- Privind Mecanismului de Cooperare si Verificare, 65% dintre respondenți spun că acesta trebuie pastrat, ba chiar ar trebui să fie înăsprite sancțiunile.
La sondaj au răspuns 84 de ziariști care scriu / relatează despre justiție și experți din ONG-urile de profil.
Acesta este cel de-al doilea studiu din cadrul proiectului “Evaluarea eficienţei Mecanismului UE de Cooperare şi Verificare în domeniul Justiţiei. Recomandări pentru perioada post-2009”, proiect finanţat de Uniunea Europeană prin programul Facilitatea de Tranziţie 2007/19343.01.11 - Consolidarea sprijinului societăţii civile în lupta împotriva corupţiei.
10 iunie 2010
Negocierile UE - Republica Moldova
Ce este de discutat, ce s-ar putea obține?
Conferință CRPE - APE la Bruxelles
Citește raportul în format pdf. (doar în limba engleză)
Citește un rezumat al raportului
"Suntem conştienţi că este dificil să le dai oamenilor speranță fără a le oferi o perspectivă clară de aderare", a declarat dl. Graham Watson, Raportor asupra Acordului de Asociere UE - Moldova, în timpul conferinţei de astăzi cu privire la priorităţile-cheie ale negocierilor UE - Moldova.
Conferinţa organizată astăzi la Bruxelles, de către Centrul Român de Politici Europene (CRPE), Asociaţia pentru Politică Externă (APE) din Moldova şi misiunea Republicii Moldova la UE s-a bucurat de participarea domnului Graham Watson, membri ai echipei de negociere din partea Guvernului Republicii Moldova, membri ai Parlamentul European, oficiali ai Comisiei şi experţi din partea think-tankurilor din Bruxelles.
Domnul Watson a încurajat oficialii moldoveni şi a considerat că "perspectiva de aderare a Republicii Moldova nu este un subiect tabu la Bruxelles". Dimpotrivă, a continuat domnul Watson, "vom discuta subiectul dacă Moldova va fi pregătită. Nu există nici un exemplu al unei ţări europene care a dorit să adere la UE şi a fost pregătită să o facă dar a fost refuzată".
Negociatorul-şef din partea guvernului Republicii Moldova, dna Natalia Gherman, ministru adjunct al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, a prezentat detaliile regimului actual al negocierilor privind Acordul de Asociere UE-Moldova. Dna Gherman a anunţat de asemenea decizia recentă a Chişinăului ca Moldova să emită numai paşapoarte biometrice de la 1 ianuarie 2011, ca parte a încercărilor de a obţine o foaie de parcurs pentru liberalizarea regimului vizelor. Guvernul Moldovei a început deja punerea în aplicare a măsurilor pe care UE le-a cerut ţărilor din Balcanii de Vest în cadrul foilor acestora de parcurs.
Cristian Ghinea, directorul Centrului Român de Politici Europene şi Victor Chirilă, director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă au prezentat recomandările raportului lansat în cadrul conferinței: "Negocierile UE - Republica Moldova - Ce este de discutat, ce s-ar putea obține?".
Invata sa traiesti cu Ursul la usa. Romania si securitatea energetica europeana
Citește raportul în format .pdf
Citește un rezumat al raportului în format .pdf
Centrul Român de Politici Europene dă astăzi publicităţii raportul „Învaţă să trăieşti cu Ursul la uşă” – România şi securitatea energetică europeană.
Raportul analizează securitatea energetică a Europei, făcând din România un studiu de caz.
Dependenţa energetică a Europei va creşte, nu va scădea, până în 2030. Ţările UE vor consuma atunci cu 11% mai multă energie decât în anul de referinţă 2005. În acelaşi timp, producţia internă va scădea constant. Dependența de importuri a UE va creşte până în 2030, cel mai mult pentru petrol – 95% importat, urmat de gaze, cu 84% (în comparaţie cu 58% la momentul actual).
Cazul României
Dependenţa de importul de energie este mai scăzută decât media UE-27: pentru petrol 54% faţă de 83% media europeană, iar pentru gaze 42% faţă de 58% media europeană.
Alternativele
Raportul analizează proiectele europene care vizează diversificarea ţărilor sursă şi a rutelor de transport. Cel mai important, Nabucco, se află în faţa unui test important: 2010 va fi un an crucial. Decizia finală de investiţie trebuie luată până la sfârşitul anului. Nu este încă prea târziu ca Rusia să intervină decisiv, așa cum a mai făcut-o recent, pentru a inversa o decizie a unui stat membru UE (sau cel puţin pentru a-l determina să amâne desfășurarea paşilor de implementare al proiectului) sau pentru a veni brusc cu o ofertă imposibil de refuzat pentru Azerbaidjan (care ar bloca demararea efectivă a proiectului).
Raportul CRPE face o analiză a costurilor / beneficiilor şi a riscurilor celorlalte proiecte posibile, discutând şi poziţia României faţă de acestea:
- South Stream (leagă Rusia de Europa prin Marea Neagră).
- White Stream (conductă de gaze în Georgia şi România)
- White Stream 2, aceeaşi rută, dar transport prin vase specializate
- Importul de gaz natural lichefiat din Qatar
- Alternativa nucleară sau cea “verde”
În acelaşi timp, România are câţiva aşi nefolosiţi, raportul recomandând măsuri de utilizare a lor:
- România ca principal depozitar de gaz la nivel regional – posibilitatea construirii unui nou depozit de gaz natural la Mărgineni, în judeţul Neamţ
- Resursele din platforma continentală nou dobândită a Mării Negre
Din recomandări:
Ca parte a unei strategii mai largi, România ar putea să-şi propună ca obiectiv cooperarea pragmatică cu Rusia, punând accent pe acele proiecte care pot fi reciproc avantajoase, precum depozitul de gaz de la Mărgineni. Adică să învăţăm să trăim cu ursul la uşă, în mod pragmatic.
Asemenea atuuri ar permite României, de pildă, să investească strategic în Republica Moldova, fie prin a o sprijini să construiască centrale electrice în alte regiuni decât Transnistria, fie prin completarea “inelului” de interconectori existent cu Ungaria şi Bulgaria, ceea ce va asigura, astfel, cel puţin parţial, viitorul european al acestei ţări.
Alte recomandări vizează dezvoltarea unei structuri instituţionale care să proiecteze şi gestioneze politica în domeniul energiei; dezvoltarea energiei regenerabile pentru un mix energetic adecvat; continuarea proiectelor privind Gazul Natural Lichefiat.
29.04.2010
Sa nu ne fie frica de Fondul Monetar European
- comentarii pe marginea Consiliului European, martie 2010 -
Citește raportul în format pdf
Centrul Român de Politici Europene dă publicităţii raportul „Să nu ne fie frică de Fondul Monetar European - comentarii pe marginea Consiliului European, martie 2010”.
Consiliul European care se reuneşte joi la Bruxelles va lua câteva decizii majore.Unele dintre acestea au impact imediat – va fi salvată Grecia prin intervenţie europeană? – altele vor avea impact pe termen mediu şi lung – vor fi create mecanisme de supervizare economică la nivel comunitar?
Decizia asupra Greciei priveşte România doar indirect şi mai degrabă ca precedent: România nu este în zona euro şi nu ar contribui la o asemenea intervenţie. Dar România va intra în zona euro în anii următori, iar mecanismele create acum o vor viza direct. CRPE argumentează în acest raport că ar fi în interesul nostru ca UE să creeze mecanisme puternice de supervizare economică – pur şi simplu am pune în comun / importa responsabilitate fiscală, lucru care ne lipseşte.
Autorii raportului CRPE - Cristian Ghinea, Mihai Panaite şi Paul Ivan - analizează trei teme care domină dezbaterea europeană în acest moment:
1. Guvernanţa economică la nivel UE (cu accent asupra dezbaterii asupra Fondului Monetar European)
2. Strategia de dezvoltare economică 2020
3. Conflictele pe marginea noului serviciu diplomatic al UE
În ce priveşte guvernanţa economică, raportul analizează variantele de lucru vehiculate pentru a preveni pe viitor repetarea situaţiei în care a ajuns Grecia acum: propunerea Balladur (miniştrii de Finanţe din zona euro să aprobe bugetele naţionale); propunerea premierului belgian Yves Leterme (crearea unei Agenţii Europene pentru Credit) şi ideea de a crea un Fond Monetar European (FME). Raportul analizează propunerile existente privind finanţarea FME şi avantajele creării acestei instituţii faţă de situaţia existentă acum. În ce priveşte România, raportul trage concluzia că frâna externă este necesară pentru păstrarea unor bugete echilibrate, aşa cum arată experienţa din tranziţie (CRPE a analizat deficitele bugetare din 1992 până acum în funcţie de existenţa / non existenţa unui acord cu FMI). Din păcate, nu avem resurse interne pentru responsabilitate fiscală, aşa că existenţa unei ancore externe permanente de tip FME ne-ar prinde bine. Oricum, actuala formulă de acorduri comune FMI – UE practicată pentru România, Ungaria şi Letonia prefigurează în practică modul de lucru al unui FME: condiţionalităţi de tip FMI + mijloace de intervenţie specifice UE.
În ce priveşte noua strategie economică UE 2020, raportul recomandă guvernului o analiză asupra a ceea ce nu a funcţionat în aplicarea de către România a strategiei precedente Lisabona. În indexul dat recent publicităţii de Center for European Reform, România este pe penultimul loc în UE ca performanţă (vedeţi Fig. 2 din raport). Situaţia cea mai gravă este la rata de ocupare a forţei de muncă, care a scăzut în România faţă de 2000, în timp ce media UE a crescut. Credem că aceasta ar trebui să fie principala preocupare în aplicarea viitoarei strategii 2020 la contextul românesc.
Raportul cuprinde şi un editorial scris de Mihai Panaite asupra posibilităţii legale ca Grecia să (nu) iasă din zona euro şi asupra efectelor unei asemenea mişcări (mass media pot prelua acest editorial, cu specificarea sursei).
Ultima secţiune a raportului, asupra conflictelor asupra organizării viitorului serviciu diplomatic al UE, atrage atenţia asupra subreprezentării noilor state membre în noua instituţie şi recomandă României să se alăture celorlalte state din est care încearcă să pună această problemă pe agendă.
Capacitatea CSM de a dezvolta si implementa standarde etice si de integritate
Descarca de aici raportul "CSM - Arbitru sau sindicat?"
CRPE împreună cu Societatea Academică din România (SAR) evaluează pentru prima dată în România efectele reale şi eficienţa Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) în domeniului Justiţiei agreat de Uniunea Europeană şi România.
Primul studiu din cadrul acestei evaluări va fi făcut public luni, 15 martie 2010, în cadrul dezbaterii cu acelaşi nume: Capacitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a dezvolta şi implementa standarde etice şi de integritate.
Mai multe detalii gasiti in sectiunea EVENIMENTE a site-ului nostru.
Romania si reforma bugetului comunitar
- cât dăm, cât primim şi la ce putem folosi banii europeni?
Descarcă de aici raportul în format .pdf
Descarcă de aici rezumatul raportului în format .pdf
Câţi bani plăteşte fiecare român la bugetul UE şi câţi poate primi înapoi prin accesarea fondurilor europene?
Centrul Român de Politici Europene oferă un răspuns într-un nou raport dat astăzi publicităţii: “România şi reforma bugetului comunitar - cât dăm, cât primim şi la ce putem folosi banii europeni?”
Prima parte a raportului publicat astăzi de CRPE este o descriere detaliată a modului în care se constituie bugetul Uniunii Europene. Cel mai mare contributor este Germania, cu 18,8 mld. Euro (sumele sunt pentru anul 2008) = aprox. 20% din total. Alţi contributori importanţi sunt Franţa (16,4 mld. euro), Italia (13,4 mld. euro) şi Marea Britanie (7,6 mld. euro).
În acest context, România este un contributor mic, cu 1,01 mld. Euro. Cu alte cuvinte, deşi suntem pe locul 7 ca populaţie suntem pe locul 17 ca mărime a contribuţiei la bugetul comunitar.
Contribuţia României reprezintă aproximativ 47 euro pe cap de locuitor (penultima ca mărime). Un luxemburghez plăteşte de zece ori mai mult – 489, un danez 356, un francez 258, un german 230 (vezi Fig. 3 din raport pentru cifrele pe toate statele). Un calcul privind balanţa netă pe cap de locuitor arată că România primeşte anual 71 de euro mai mult decât contribuie. Cei mai mari contributori pe cap de locuitor sunt suedezii (cu 118 euro contribuţie mai mult decât primesc), danezii cu 113, germanii cu 95 (vezi Fig. 8 din raport pentru cifrele pentru fiecare ţară).
Suma totală alocată României în bugetul anului 2008 a fost de 2,6 mld. Euro, mai mult decât dublu faţă de contribuţie. România este un beneficiar net în relaţia financiară cu UE şi depinde de noi să accesăm aceşti bani (pentru detalii privind accesarea fondurilor europene, vedeţi raportul CRPE Suntem in grafic? 2010: primul bilant - Utilizarea fondurilor structurale).
Schimbarea procedurilor bugetare
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European capătă formal rol egal cu Consiliul în alcătuirea bugetului (ba chiar, arată raportul CRPE, Parlamentul va putea forţa în practică trecerea amendamentelor sale). Din păcate, la momentul creşterii puterii Parlamentului în materie de buget nici un membru român al acestei instituţii nu este membru plin în Comisia pentru bugete (există trei supleanţi dar e puţin probabil să poată exercita o influenţă reală).
Această situaţie nefavorabilă pentru România este nouă, deoarece în mandatul anterior (decembrie 2007 – iulie 2009) au fost patru deputaţi români membri plini. Din cele 22 de comisii şi subcomisii ale Parlamentului European doar în trei este România mai slab reprezentată decât în Comisia pentru bugete. Deputaţi din 18 state membre sunt membri ai Comisiei pentru bugete. România este cea mai mare ţară din care nu provine nici un membru al acestei comisii.
CRPE recomandă europarlamentarilor români o înţelegere politică transpartinică pentru a putea avea cel puţin un membru plin la redistribuţia din 2012.
Legat de viitoarea dezbatere asupra reformei bugetare, România trebuie să se reorienteze intern spre priorităţile viitoare ale UE. O mare parte din fondurile primite de România de la UE merg spre agricultură (38,4%). Trendul actual al dezbaterii merge însă spre scăderea fondurilor agricole. Oricum, spune raportul, canalizarea majorităţii fondurilor primite către sectorul agriculturii nu este cel mai fericit lucru pentru România: este finanţat un domeniu supradimensionat şi cu valoare adăugată mică. Pe termen scurt, este bine că aceşti bani întră în ţară, chiar dacă sunt folosiţi pentru finanţarea agriculturii. Totuşi, autorităţile ar trebui să pregătească terenul pentru creşterea capacităţii de absorbţie în celelalte sectoare ale economiei, mai cu seamă în cele care par a deveni „domenii vedetă” (cercetare, mediu etc.) şi pentru care este de aşteptat o creştere treptată a alocărilor.
De unde vine si de cine ne apara scutul antiracheta
Despre cum ne apără scutul de ceea ce rușii nu au și nu ne apără de ceea ce au
Descarcă de aici raportul în format .pdf
CRPE dă publicităţii un policy brief legat de dezbaterea din jurul scutului antirachetă planificat să fie instalat (şi) în România. Raportul pune în context istoric relevant dezvoltarea acestei tehnologii şi desfiinţează câteva dintre miturile şi informaţii eronate prezente în dezbaterea publică din aceste zile.
Actualul program antirachetă se bazează pe schimbarea de logică de după Războiul rece. Dacă atunci, SUA şi URSS se bazau pe teama reciprocă de distrugere, lumea post-Război rece a văzut proliferarea ameninţărilor din partea statelor paria precum Iranul sau Coreea de Nord. Nevrând să accepte o amenințare nucleară din partea acestor state, Statele Unite încearcă să dezvolte un sistem de apărare care să o anuleze.
Ipoteza des vehiculată că scutul din Romania este unul antirusesc nu se bazeaza pe realitate. In primul rand scutul este unul defensiv si nu ofensiv. Apoi, Rusia deține aproximativ 608 vectori de transport (rachete) pe diverse platforme care pot purta până la 2683 de focoase nucleare. În raport cu acest arsenal impresionant scutul anti-rachetă ce va fi instalat în România nu are relevanță. Mai mult, scutul din România asigură protecție împotriva rachetelor cu rază medie de acțiune iar Rusia nu mai deține astfel de rachete (cu încărcătură nucleară) ca urmare a interzicerii lor prin Tratatul privind forțele nucleare intermediare din 1987. Practic, scutul ne apără de ceva ce rușii nu au și nu ne apără de ceea ce au.
Raportul mai arată că România a cerut inclusiv în timpul summit-ului NATO de la Bucureşti să fie inclusă într-un sistem antibalistic ca modalitate de protejare a teritoriul naţional. Este drept în acelaşi timp că preşedintele Băsescu nu a dat dovadă de abilitate în prezentarea anunţului.
În ciuda unor speculaţii din presă, a fost de la bun început clar că România nu va plăti pentru acest sistem, punând la dispoziție doar locația și probabil asigurând securitatea acesteia.
O altă temă a raportului este prezentarea modului în care programul antirachetă a evoluat de la administraţia Bush la Obama şi mai ales implicaţiile acestei schimbări faţă de Rusia. Planul Obama vizează în primele sale etape apărarea împotriva rachetelor cu rază medie de acţiune. Decizia a fost luată pe baza informaţiile conform cărora Teheranul dezvoltă rachete cu rază medie de acțiune, care pot să atingă teritoriul României, mai degrabă decât cele cu rază lungă de acţiune. Temerea este că Iranul ar putea ajunge să dețină focoase nucleare care să fie instalate pe aceste rachete.
Concluzia raportului CRPE este că scutul oferă o sporire a securității României, plus o garanție politică și de securitate suplimentară fără a implica costuri mari din partea României.
Suntem în grafic? 2010: primul bilant - Utilizarea fondurilor structurale
Descarcă de aici raportul în format .pdf
Descarcă de aici rezumatul raportului în format .pdf
Cu aproape 600 milioane de euro cheltuite din 5,6 miliarde de euro disponibile, de la Uniunea Europeană, pentru perioada 2007-2009, Romania nu se poate lăuda, la momentul actual, cu performanţă în atragerea fondurilor structurale.
Mai mult, performanţa pare şi mai redusă având în vedere că Uniunea Europeană a virat României circa 2 miliarde de euro în avans, pentru a asigura demarajul programelor şi proiectelor. În mod evident, marea majoritate a acestor bani nu au fost încă utilizaţi, aşteptând să crească ritmul aprobării, contractării şi derulării proiectelor.
Acest ritm este încă greoi, având ca principale cauze balastul birocratic - de care aparatul administrativ se debarasează timid, personalul insuficient din autorităţile de resort, numărul prea mic de evaluatori independenţi. Peste toate acestea, criza economică a pus şi ea beţe în roate solicitanţilor şi a pus la încercare capacitatea lor şi a autorităţilor de a se adapta şi de a găsi soluţii.
În acest context au venit o serie de îmbunătăţiri şi simplificări în proceduri, analizate în raportul CRPE. Nu suficiente, totuşi, pentru a face o diferenţă semnificativă în dinamica aprobării proiectelor şi a rambursării cheltuielilor către beneficiari.
Din fericire, autorităţile locale, companiile şi ONG-urile din România au dovedit ca îşi doresc în mod real aceste fonduri, solicitând de peste 3 ori mai multe fonduri decât cele disponibile. Proiectele pentru care au fost semnate contracte "acoperă" în proporţie de 55% fondurile alocate. Teoretic, dacă totul merge bine şi nu există probleme la derularea activităţilor şi în ceea ce priveşte documentele depuse pentru rambursarea cheltuielilor, putem vorbi despre o potenţială rată de absorbţie de 55% raportat la suma disponibilă în perioada 2007-2009.
O serie de probleme de fond persistă încă. Pentru ca rata de cheltuire a fondurilor de 55% să fie realizată, este nevoie de câteva măsuri esenţiale. Pe baza informaţiilor şi necesităţilor exprimate de către actorii principali - autorităţi, beneficiari, consultanţi - CRPE formulează zece recomandări care vin în sprijinul aparatului administrativ şi al beneficiarilor de fonduri structurale.
UE se adapteaza din mers Tratatului de la Lisabona
Priorităţile președinției spaniole şi interesele României
Descarcă de aici raportul în format .pdf
Continuăm seria de analize dedicată vieții politice si politicilor europene cu un nou raport asupra priorităților pe termen scurt ale Uniunii Europene. Experții CRPE analizează contextul instituţional european de după intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, cu accent pe noul cadrul de gestionare a Politicii Externe.
Raportul prezintă sintetic intențiile Spaniei (ca tara deținătoare a primei președinții rotative în noul context) și face referire la modalitățile în care Romania se poate raporta la acestea.
Analiza CRPE atrage atenţia asupra Preşedinţiei spaniole ca precedent: cum tratatul în sine este vag, acum se vor crea obişnuinţele privind împărţirea atribuţiilor între noua funcţie de Preşedinte al Consiliului European şi statul membru care deţine Preşedinţia rotativă. În ce priveşte noua structură a Comisiei Europene, se constată o creștere a numărului comisarilor care se ocupă cu probleme externe care se produce în același timp cu intrarea în funcție a noului Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. O altă schimbare în structura Comisiei, unirea portofoliului Extindere cu cel privind Politica de Vecinătate, poate fi un semnal bun pentru spaţiul estic, inclusiv Republica Moldova, o țară de interes pentru România. Cu toate acestea, apreciază raportul, ar fi fost preferabilă despărţirea clară a modului în care UE se raportează la spaţiul estic “vecinii europeni” faţă de spaţiul nord-african şi Orientul Mijlociu “vecinii Europei”.
Este cel de-al doilea raport realizat de CRPE cu ocazia schimbării Președinției UE, după raportul dedicat preluării președinției de către Suedia, lansat in vara 2009.
Raportul face parte din Proiectul România activă în dezbaterile europene, finanțat de Fundația Soros Romania în cadrul Inițiativei de Politică Externă.
Noiembrie 2009: Conferinta “Viitorul Politicii Agricole Comune – oportunitati si provocari pentru Romania”
Centrul Român de Politici Europene împreună cu proiectul “Continuarea sprijinului oferit Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale pentru consolidarea capacității de adaptare permanentă a politicilor agricole” și Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Romania a organizat pe 20 noiembrie, la hotel Intercontinental, conferința “Viitorul Politicii Agricole Comune – oportunități și provocări pentru România”.
Conferința a adus în dezbatere viitorul Politicii Agricole Comune și a analizat provocările pe care acestă politică le aduce României. În cadrul conferinței a fost prezentat și discutat ultimul raport al CRPE asupra Politicii Agricole Comune.
Pentru mai multe detalii (inclusiv prezentarile din cadrul conferintei) consultați sectiunea de evenimente a site-ului nostru.
