Consultanța agricolă în România. Evoluție și propuneri de politici publice

Consultanța agricolă în România. Evoluție și propuneri de politici publice

CRPE Policy Memo nr. 75, Autor: Alexandra Toderiță, Contributor: Cătălina Meiroșu

Necesitatea fermierilor de a accesa servicii de consultanță agricolă apare în contextul în care, pentru a-și face meseria cu succes, aceștia au nevoie atât de cunoștințe specifice domeniului agricol – spre exemplu, diagnosticarea şi combaterea unor boli sau dăunatori, cât și de competențe ce țin de management-ul unei afaceri, precum întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru obţinerea unui credit.

De aceea, serviciile de consultanță agricolă reprezintă un element vital în domeniul transferului informațional şi tehnologic în agricultură, oferind fermierilor informaţii care pot contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al acestora şi al populaţiei din mediul rural. În România, serviciile de consultanță agricolă au fost înființate în perioada post-comunistă și, de atunci, sistemul a trecut prin nenumărate etape de reformă.

Acest studiu își propune, într-o primă etapă, să realizeze o radiografie a sistemului de consultanță agricolă din România, pornind de la principalele modificări legislative în evoluția sa post-decembristă, până la actuala structură organizațională. În acest moment, sistemul de consultanță agricolă din România este compus din sistemul public – compartiment de consultanță în cadrul celor 41 de direcții pentru agricultură județene (coordonate tehnic și metodologic de MADR), 280 de centre comunale de asistență tehnică în cadrul primăriilor, dar și din 14 Camere Agricole private, ale fermierilor, în 14 județe (dar care nu sunt funcționale în practică, conform experților intervievați pentru studiu).

Pe lângă entitățile publice și private, există și institutele de cercetare agricolă, cu personal calificat, specializat în funcție de domeniul de cercetare predominant la nivelul institutelor. Activitatea de consultanță și extensie se desfășoară, în acest caz, prin intermediul granturilor și proiectelor de cercetare.În egală măsură, studiul urmărește o analiză sumară a modelelor dezvoltate de alte state în domeniul consultanței agricole, modele relevante pentru a contura câteva propuneri de politică publică pentru perioada care va urma.

Concluziile noastre arată că, în România, (re)construcția unui sistem de consultanță agricolă funcțional și performant reprezintă o urgență, nu doar din perspectiva nevoilor de dezvoltare ale fermierilor, ci și din însuși accesul României la viitorele fonduri pentru agricultură post-2020.

De asemenea, sunt necesare evaluări ale nevoilor fermierilor privind serviciile de consultanță agricolă – atât din punct de vedere al conținutului consultanței – informații, nevoi de formare –, cât și al surselor preferate – la ce entități apelează aceștia, în ce au încredere etc. Mai mult, consultanța trebuie să fie accesibilă la firul ierbii, să fie în proximitatea fizică a fermierului. În România există 2686 de comune și doar 450 de Centre de Consultanță Agricolă Locală (care de obicei sunt reprezentate de un singur inginer agronom de la primărie). Problema resurselor umane în consultanța agricolă nu mai poate fi ignorată: acum un consultant agricol din sistemul public deservește 12 000-13 000 de fermieri înscriși pe listele APIA. Experiența statelor europene arată că o proporție optima ar fi de 1 consultant la 65-100 fermieri.

Raportul avansează, de asemenea, și două idei importante ce merită a fi exploatate, în ceea ce privește îmbogățirea arhitecturii instituționale a consultanței agricole în România.

i) Sprijinirea Grupurilor de Acțiune Locală în acest domeniu, prin axa LEADER, de a integra și dezvolta infrastructură de consultanță agricolă, în cadrul viitorului PAC post-2020;

ii) Dezvoltarea liceelor agricole ca hub-uri locale de consultanță, întrucât există premisele ca aceste instituții de învățământ să fie re-valorizate și dezvoltate, în direcția transformării unui centru de resurse nu numai pentru viitorii fermieri, ci și pentru adulții din agricultură.

Raportul integral, în limba română, poate fi accesat aici.