Posts Tagged ‘ue’

Achizitiile, transparenta si buna guvernare

Monday, May 31st, 2010

ANRMAP si SGG au facut fiecare o propunere de OUG pentru a modifica legea achizitiilor publice. Una dintre ele (si numai una, zice-se) va fi adoptata de Guvern in sedinta urmatoare, se pare. Nu o sa intru prea mult in substanta celor doua propuneri, dai hai sa vedem pe procedura:

1. Transparenta. Propunerea ANRMAP a fost discutata vreo 4 luni, agreata cu Comisia, supusa dezbaterii publice; specialistii, UE, toata lumea spune ca e OK, flexibilizeaza procedura de achizitie respectand principiile din UE privind sansa pe care o are un participant la licitatie sa faca o contestatie, insa fara a bloca ani de zile contractele. OUG emisa de SGG n-a fost discutata cu nimeni, pur si simplu a scapat in presa, altminteri aflam de ea abia dupa aprobare. De ce atata lipsa de transparenta?

2. Prevederi controversate. Propunerea SGG contine niste cresteri de praguri pana la care se poate contracta direct, fara licitatie, de la 15000 la 50000 pt bunuri si servicii, de la 40000 la 100000 de euro pt lucrari; cea a ANRMAP nu contine asemenea masuri. Care este motivul cresterii acestor praguri acum? Nota de fundamentare nu explica in ce fel cresterea pragurilor ar “flexibiliza” contractarea. In acelasi timp, de ce se fac asemenea legi cu prevederi contestabile pe sest, in conditiile in care lumea si asa e exasperata de masurile de austeritate? Cum poti justifica in acelasi timp urgenta taierii cheltuielilor cu salariile si pensiile si “flexibilizarea”, fara o discutie publica larga, a unui domeniu sensibil la coruptie?

3. Predictibilitate. O problema pe care o am in general cu stilul smucit in care facem legi in tara asta: de ce nu renuntam la ordonantele de urgenta, acolo unde nu e nicio urgenta? Cum se justifica urgenta propunerii SGG, daca avem probleme cu achizitiile de ani de zile? De ce abia acum? De ce nu mergem pe calea fireasca a dezbaterii publice, discutat cu Comisia, vorbit cu specialistii in achizitii, si abia apoi sa adoptam ordonanta? Imi aduc aminte ca problema la transporturi (care nu exista inainte de Berceanu) a aparut tot ca urmare a unei OUG initiate de acesta, ca in cazul lucrarilor de transporturi contestatiile sa nu mearga la CNSC, ci direct in instanta. Cum deciziile CNSC in general au fost pastrate in instanta (doar cca 1% au fost inversate), foarte putini contestau mai departe, iar CNSC lua o decizie relativ repede. Imediat dupa ce CNSC dadea o decizie, contractul putea fi incheiat pt ca in general contestatarii nu mergeau mai departe. De cand OUG al lui Berceanu a scos CNSC ca mecanism pt transporturi si s-a mers direct la proces, contestatiile au inceput insa sa dureze luni de zile, pana cand se primea termen, instantele fiind foarte aglomerate. Daca vedem ca reglementarile facute fara a ne gandi bine (ca in cazul celor mai multe OUG) sunt proaste, de ce ne incapatanam sa mergem cu ele inainte?

4. Competenta. Nu stiu in ce masura SGG are dreptul sa initieze o lege in orice domeniu, indiferent ca are sau nu expertiza, sa zicem ca asa e. Dar de ce o ordonanta care se ocupa cu achizitiile publice nu e nici macar discutata cu reglementatorul in domeniu? ANRMAP tocmai afirma ca a aflat din presa despre noua modificare a legii achizitiilor publice OUG 34.

 

Ana Otilia Nutu

(Ne)regiunea Marii Negre

Monday, April 19th, 2010

Am fost la Varna la o conferința in cadrul unui program numit Black Sea Young Reformes Fellowship.  Ideea programului este să vedem dacă se poate face ceva în regiune. După cum știți, lucrurile sunt foarte complicate: două conflicte înghețate (Transnistria și Nagorno-Karabakh), vreo trei granițe închise și un conflict puternic recent, lăsat cu invadarea Georgiei de către Rusia. Zona este împărțită între interesele NATO și ale Rusiei și cu implicații mult mai largi decât cele din aria geografică a regiunii. Pe aici curge spre Europa petrolul caspic iar invazia Georgiei de către Rusia este un cumul rezultat din orgoliile rusești regionale, ceea ce s-a întâmplat în Kosovo și o politică îndrăzneață de emancipare a Georgiei.

Am făcut enumerările de mai sus pentru a vă reaminti ce se întâmplă acolo și pentru că am nevoie de context pentru impresiile cu care am venit acasă:

  • Chiar dacă UE încearcă sau alții încearcă să prezinte țările din jurul mării negre ca aparținând unei regiuni (vezi Black Sea Synergy), nu putem spune decât că avem de-a face cu o regiune economică sau de altă natură (în afara înțelesului geografic).  Un armean ca să ajungă la Sofia trebuie să treacă mai întâi prin Viena.
  • Schimburile economice între țările de-a lungul coastei Mării Negre sunt neglijabile (poate cu excepția acelora dintre Turcia și Rusia).
  • Din punct de vedere politic lucrurile sunt blocate de Rusia și Turcia care nu vad cu ochi prea buni prezența UE în zonă. Rusia pentru că o deranjează „democratizarea” fostelor sale republici unite cu forța sub numele de Sovietice; Turcia (cred) pentru că simte că e bine să-și consolideze poziția în negocierile de aderare cu UE.
  • Diferențele dintre țări sunt enorme (populație, forță, religie, etc) iar dialogul nu poate fi unul de pe poziții egale. Nimeni nu are credibilitate suficientă pentru a propune viziuni sau strategii, pentru a propune modele de dezvoltare. Chiar dacă este cea mai puternică țară din regiune, Rusia nu se poate impune decât prin frică. România a propus o Strategie de Marea Neagră dar a fost tratată cu spatele de Turcia.
  • Cel mai credibil model de dezvoltare pentru țările mici este cel european (cel mai eficient model de colaborare între state din lume).  UE își manifestă interesul pentru regiune (vrea securitate la propriile granițe, în vecinătatea sa), pune și bani la bătaie dar nu oferă perspectiva aderării, aceea care a fost adevăratul motor al reformelor de până în 2007 ale României și Bulgariei. În aceste codiții țările mici sunt dezorientate, mai ales după episodul NATO de la București concretizat doar în invazia Rusiei din Georgia.

Statele din regiune sunt nereformate sau au reforme făcute pe bucăți și bucăți. Sărăcia e mare, iar potențialul democratic este perceput de UE ca fiind mic. De aceea și europenii dar și americanii sunt mai interesați de stabilitatea zonei și nu de democratizarea ei și de relațiile cu Rusia, cu gazul ei cu tot.

Mie îmi pare rău de oamenii aia din zonă care seamănă cu noi românii din foarte multe puncte de vedere (mai multe decât ați vrea să știți, politic vorbind). Sunt însă sigur că dacă am avea răbdare și dacă acele state ar fi susținute și încurajate suficient, rezultatele vor apărea încet dar sigur: conflictele se vor disipa, granițele se vor deschide, oamenii și ar trăi în pace. S-a ma întamplat acest lucru și în altă parte. Totul a început cu Tratatul de la Roma din 1957.

Acum ei visează cum vism și noi la începutul anilor nouă zeci. Nici noi nu am avut până mult mai târziu perspectiva europenizarii. Prin comparație, din multe puncte de vedere (cele esențiale care țin de siguranța personală și libertăți), nouă ne este totusi bine și nici nu mai știm cum era înainte. Este ceea ce le doresc și lor, cel puțin…

Ciprian Ciucu

Serialul involuntar cu Grecia

Friday, April 9th, 2010

Am urmărit în ultimele luni criza finanţelor greceşti şi am scris cîteva articole la rubrica mea din Dilema veche. A ieşit un serial involuntar, dar recitind zic că e coerent.

Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi – 28 ianuarie - Despre ineficienta mecanismelor de control din Pactul de Stabilitate şi cum s-a ajuns aici.

Se termina asa: `Adevărul este că toată filozofia politicilor comune e bazată pe ideea că nu s-ar putea ajunge în situaţia Greciei, că sîntem prea europeni, prea drăguţi, prea civilizaţi. Ei, na!`

Cumpăraţi o insulă grecească? Nein! – 11 martie – Despre cum a devenit criza greceasca un dans in doi: Germania – Grecia.

Din articol: `Acesta este motivul istoric-politic-sentimental pentru care criza grecească a devenit o poveste în doi: Atena-Berlin. Grecii au trădat. Au făcut de rîs copilul nemţilor. Şi acum vor şi bani pentru asta. Înjurăturile reciproce dintre tabloidele nemţeşti şi cele greceşti sînt mai mult decît simple artificii de căutare a audienţei. Ele au un substrat cultural profund, un adevărat război cultural – a spus The Economist şi nu a greşit. De o parte – risipitorii, de cealaltă – economii. De o parte – voioşia ineptă, de cealaltă – scorţoşenia cuminte. Josef Schlarmann, politician de marcă creştin-democrat, a pus o întrebare aparent legitimă: ce face un om care e dator vîndut? Îşi vinde posesiunile. Ce posesiuni au grecii? Insule. Să le vîndă. Acest calcul simplu a stîrnit o furtună. Tabloidul Bild a transformat declaraţia în titlu de primă pagină, dîndu-i o formă editorială ceva mai sexy: „Grecilor falimentari, vindeţi-vă insulele – şi Acropole!“. Nu se ştie cum a apărut Acropole în poveste şi nici de ce ar cumpăra cineva o clădire veche în care te bate soarele în cap, pentru că nici măcar nu are acoperiş. Poate doar British Museum ar putea rezolva astfel problema frescelor pe care grecii le tot cer înapoi: BM ar putea cumpăra tot Acropolele şi să-l mute la Londra, punînd astfel frescele în locul lor firesc, nu?`

Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor? – 25 martie – In care fac referire la raportul CRPE „Să nu ne fie frică de Fondul Monetar European“, cu ceva birfe si informatii de decor care nu au intrat in raport.

Se termina ~actual~: `Foarte probabil că, dacă nu se ia o decizie fermă în această săptămînă, Grecia va apela la FMI pe termen scurt. Totuşi, spun Gros şi Mayer, nu este o soluţie pe termen lung: Grecia rămîne cu euro, ia bani de la FMI, dar dacă nu există voinţă internă pentru reforme, poate pur şi simplu să denunţe acordul cu FMI. Şi ne întoarcem la momentul actual: Grecia are moneda euro, dar nu are bani, deci o salvăm sau nu?`

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari – 1 aprilie – in care zic ca masurile de siguranta asupra carora a insistat Germania au limitat hazardul moral. Si tin cu bulgarii, care ar putea intra imediat in zona euro, daca cei de acolo nu ar sufla si in ţaţiki de cînd cu problema greceasca.

Si pentru că sîntem la subiectul Dilema veche, azi revista s-a relansat într-un nou format. Site-ul nou este în proces de lansare, link-urile merg spre cel vechi.

Cristian Ghinea

PS

Ca un facut, imediat dupa ce am postat asta, intru pe Hotnews si prima stire era: Dupa Grecia, Bulgaria recunoaste si ea. Am mintit colegii din UE. Deficitul nostru este 3,7%, nu 1,9%. Renuntam pentru moment la euro. Ca sa vezi!!!

Un motiv pentru care ramanem codasii Europei

Friday, March 27th, 2009

Am fost intotdeauna de parere ca ne incapatanam sa ramanem la coada Europei din trei motive principale: lipsa reformei in justitie, catastrofa din educatie (la modul extins, inclusiv promovarea competentelor academice in scoli si universitati, si profesionale in sectorul public, a inventiilor etc.) si infrastructura jalnica de transport.

Azi o sa vorbesc despre unul din acestea: modul in care intelegem, la nivel de politica publica, sa sprijinim inovatia, in conditiile in care ne batem cu pumnii in piept ca suntem in UE si ar trebui sa ne insusim macar principial strategii de genul Agendei Lisabona. Iata un exemplu graitor. In Romania, brevetele, inventiile, marcile etc., indiferent de domeniu, sunt omologate de OSIM (Oficiul de Stat pt Inventii si Marci). OSIM este asadar una dintre acele institutii fundamentale in dezvoltarea unui stat, unde oamenii capabili sa creeze ceva nou depun sub forma de cerere de brevet munca lor de-o viata. OSIM valideaza valoarea muncii lor si le pastreaza secretul brevetului.

Ei bine, cum gestionam noi OSIM? L-am plasat acum ceva vreme sub ministerul care se ocupa de IMM-uri (?!? Ce treaba are un brevet in medicina, de pilda, cu IMM-urile?). Apoi numim o conducere  dupa algoritm politic. Toate ca toate, dar te-ai astepta totusi la o minima decenta in numirea unor oameni in fruntea agentiei care se ocupa cu patalamalele pe tot ce inseamna inventie in tara asta, si unde se umilesc la cozi inventatorii. Ei bine, seful OSIM recent numit este un fost arbitru de fotbal. Acelasi personaj despre care scria Rodica Palade intr-un editorial din urma cu cateva saptamani in revista 22, indignata  pe buna dreptate ca un arbitru de fotbal poate fi desemnat inlocuitor al unei persoane cu competenta dovedita la conducerea Arhivelor Nationale ale Romaniei. Se pare ca scandalul atunci iscat a determinat retragerea de la Arhive, si gasirea unui alt loc, unde probabil numirea nu mai e considerata scandaloasa. Pentru ca, in ochii guvernantilor, inovatia nu mai conteaza de multa vreme in Romania.

 

PS: Desigur, cei care l-au numit acolo au macar o vaga idee de inadecvarea personajului cu institutia. Acesta e probabil si motivul pentru care directorul e singurul din organigrama care nu si-a publicat CV-ul pe site.

 

Articol de Ana Otilia Nutu

Cum declansam prosteste clauza de salvgardare pe justitie

Friday, March 20th, 2009

Dupa toate balbele de pana acum, ne-am gasit sa ne mai tragem singuri un glont in picior pe ultima suta de metri inainte de raportul Comisiei din vara, cand din nou se ia in calcul aplicarea sau nu a clauzei de salvgardare pe justitie. Nu sunt jurist, dar din cate inteleg, noul Cod Penal, pregatit lunile acestea si asteptat cu maxima incordare de Europa, vine cu noi portite de scapare a coruptilor de nici Europei nu-i vine sa creada.

Hibele cele mai mari, gasite si de altii,  sunt:

- pedepsele pentru coruptie (concret, anii de puscarie) sunt micsorate pentru fiecare tip de fapta de coruptie

- ca urmare, termenele de prescriptie se reduc, ca sunt proportionale cu pedepsele pentru coruptie (pt faptele de coruptie de la noi, prescriptia curge de regula din momentul comiterii faptei pana in momentul executarii pedepsei, nu pana la inceperea urmaririi penale, intrarea in judecata, sau macar condamnarea definitiva. Adica, de pilda, daca justitia il condamna definitiv pe Necolaiciuc in cele 5 dosare de coruptie pe care le are, dar el nu e prins in timp util, fapta lui se prescrie)

- unele fapte sunt complet dezincriminate, de pilda ”stabilirea cu intentie a unor valori diminuate a bunurilor apartinand institutiilor publice” (in traducere, daca vinzi pe trei lei unor prieteni un bun public care valoreaza 10 miliarde, dupa noul Cod Penal esti OK)

- coruptia se refera doar la ”functionari”, definiti ca “persoana care exercita, permanent sau temporar, atributii care ii permit sa ia decizii, sa participe la luarea deciziilor sau sa influenteze luarea acestora in cadrul unei persoane juridice care desfăsoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat”. Pe scurt, se poate interpreta usor ca un parlamentar nu e functionar, ca nu ia decizii, doar face legi; excludem complet mediul privat deci unul ca Maddoff n-ar face nimic ilegal in Romania; in plus, daca un profesor, chiar de la stat, ia spaga, fapta nu e incriminata, ca activitatea lui “poate face obiectul domeniului privat”, cata vreme exista si universitati si scoli particulare.

(more…)

Primul post

Saturday, March 14th, 2009

Bine ai venit pe Blogul Centrul Român de Politici Europene. Suntem toti cei de aici.

Pe blog apar povești despre ce facem, ce citim, ce gândim, ce rumegăm. UE poate fi sexy, noi așa credem. Pariu?