Am urmărit în ultimele luni criza finanţelor greceşti şi am scris cîteva articole la rubrica mea din Dilema veche. A ieşit un serial involuntar, dar recitind zic că e coerent.
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi – 28 ianuarie - Despre ineficienta mecanismelor de control din Pactul de Stabilitate şi cum s-a ajuns aici.
Se termina asa: `Adevărul este că toată filozofia politicilor comune e bazată pe ideea că nu s-ar putea ajunge în situaţia Greciei, că sîntem prea europeni, prea drăguţi, prea civilizaţi. Ei, na!`
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein! – 11 martie – Despre cum a devenit criza greceasca un dans in doi: Germania – Grecia.
Din articol: `Acesta este motivul istoric-politic-sentimental pentru care criza grecească a devenit o poveste în doi: Atena-Berlin. Grecii au trădat. Au făcut de rîs copilul nemţilor. Şi acum vor şi bani pentru asta. Înjurăturile reciproce dintre tabloidele nemţeşti şi cele greceşti sînt mai mult decît simple artificii de căutare a audienţei. Ele au un substrat cultural profund, un adevărat război cultural – a spus The Economist şi nu a greşit. De o parte – risipitorii, de cealaltă – economii. De o parte – voioşia ineptă, de cealaltă – scorţoşenia cuminte. Josef Schlarmann, politician de marcă creştin-democrat, a pus o întrebare aparent legitimă: ce face un om care e dator vîndut? Îşi vinde posesiunile. Ce posesiuni au grecii? Insule. Să le vîndă. Acest calcul simplu a stîrnit o furtună. Tabloidul Bild a transformat declaraţia în titlu de primă pagină, dîndu-i o formă editorială ceva mai sexy: „Grecilor falimentari, vindeţi-vă insulele – şi Acropole!“. Nu se ştie cum a apărut Acropole în poveste şi nici de ce ar cumpăra cineva o clădire veche în care te bate soarele în cap, pentru că nici măcar nu are acoperiş. Poate doar British Museum ar putea rezolva astfel problema frescelor pe care grecii le tot cer înapoi: BM ar putea cumpăra tot Acropolele şi să-l mute la Londra, punînd astfel frescele în locul lor firesc, nu?`
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor? – 25 martie – In care fac referire la raportul CRPE „Să nu ne fie frică de Fondul Monetar European“, cu ceva birfe si informatii de decor care nu au intrat in raport.
Se termina ~actual~: `Foarte probabil că, dacă nu se ia o decizie fermă în această săptămînă, Grecia va apela la FMI pe termen scurt. Totuşi, spun Gros şi Mayer, nu este o soluţie pe termen lung: Grecia rămîne cu euro, ia bani de la FMI, dar dacă nu există voinţă internă pentru reforme, poate pur şi simplu să denunţe acordul cu FMI. Şi ne întoarcem la momentul actual: Grecia are moneda euro, dar nu are bani, deci o salvăm sau nu?`
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari – 1 aprilie – in care zic ca masurile de siguranta asupra carora a insistat Germania au limitat hazardul moral. Si tin cu bulgarii, care ar putea intra imediat in zona euro, daca cei de acolo nu ar sufla si in ţaţiki de cînd cu problema greceasca.
Si pentru că sîntem la subiectul Dilema veche, azi revista s-a relansat într-un nou format. Site-ul nou este în proces de lansare, link-urile merg spre cel vechi.
Cristian Ghinea
PS
Ca un facut, imediat dupa ce am postat asta, intru pe Hotnews si prima stire era: Dupa Grecia, Bulgaria recunoaste si ea. Am mintit colegii din UE. Deficitul nostru este 3,7%, nu 1,9%. Renuntam pentru moment la euro. Ca sa vezi!!!
