ANRMAP si SGG au facut fiecare o propunere de OUG pentru a modifica legea achizitiilor publice. Una dintre ele (si numai una, zice-se) va fi adoptata de Guvern in sedinta urmatoare, se pare. Nu o sa intru prea mult in substanta celor doua propuneri, dai hai sa vedem pe procedura:
1. Transparenta. Propunerea ANRMAP a fost discutata vreo 4 luni, agreata cu Comisia, supusa dezbaterii publice; specialistii, UE, toata lumea spune ca e OK, flexibilizeaza procedura de achizitie respectand principiile din UE privind sansa pe care o are un participant la licitatie sa faca o contestatie, insa fara a bloca ani de zile contractele. OUG emisa de SGG n-a fost discutata cu nimeni, pur si simplu a scapat in presa, altminteri aflam de ea abia dupa aprobare. De ce atata lipsa de transparenta?
2. Prevederi controversate. Propunerea SGG contine niste cresteri de praguri pana la care se poate contracta direct, fara licitatie, de la 15000 la 50000 pt bunuri si servicii, de la 40000 la 100000 de euro pt lucrari; cea a ANRMAP nu contine asemenea masuri. Care este motivul cresterii acestor praguri acum? Nota de fundamentare nu explica in ce fel cresterea pragurilor ar “flexibiliza” contractarea. In acelasi timp, de ce se fac asemenea legi cu prevederi contestabile pe sest, in conditiile in care lumea si asa e exasperata de masurile de austeritate? Cum poti justifica in acelasi timp urgenta taierii cheltuielilor cu salariile si pensiile si “flexibilizarea”, fara o discutie publica larga, a unui domeniu sensibil la coruptie?
3. Predictibilitate. O problema pe care o am in general cu stilul smucit in care facem legi in tara asta: de ce nu renuntam la ordonantele de urgenta, acolo unde nu e nicio urgenta? Cum se justifica urgenta propunerii SGG, daca avem probleme cu achizitiile de ani de zile? De ce abia acum? De ce nu mergem pe calea fireasca a dezbaterii publice, discutat cu Comisia, vorbit cu specialistii in achizitii, si abia apoi sa adoptam ordonanta? Imi aduc aminte ca problema la transporturi (care nu exista inainte de Berceanu) a aparut tot ca urmare a unei OUG initiate de acesta, ca in cazul lucrarilor de transporturi contestatiile sa nu mearga la CNSC, ci direct in instanta. Cum deciziile CNSC in general au fost pastrate in instanta (doar cca 1% au fost inversate), foarte putini contestau mai departe, iar CNSC lua o decizie relativ repede. Imediat dupa ce CNSC dadea o decizie, contractul putea fi incheiat pt ca in general contestatarii nu mergeau mai departe. De cand OUG al lui Berceanu a scos CNSC ca mecanism pt transporturi si s-a mers direct la proces, contestatiile au inceput insa sa dureze luni de zile, pana cand se primea termen, instantele fiind foarte aglomerate. Daca vedem ca reglementarile facute fara a ne gandi bine (ca in cazul celor mai multe OUG) sunt proaste, de ce ne incapatanam sa mergem cu ele inainte?
4. Competenta. Nu stiu in ce masura SGG are dreptul sa initieze o lege in orice domeniu, indiferent ca are sau nu expertiza, sa zicem ca asa e. Dar de ce o ordonanta care se ocupa cu achizitiile publice nu e nici macar discutata cu reglementatorul in domeniu? ANRMAP tocmai afirma ca a aflat din presa despre noua modificare a legii achizitiilor publice OUG 34.
Ana Otilia Nutu
