Accesul tinerilor NEETs din grupurile vulnerabile la măsurile programului Garanția pentru Tineret în România

Accesul tinerilor NEETs din grupurile vulnerabile la măsurile programului Garanția pentru Tineret în România

CRPE Policy Memo nr. 76, august 2019, Autori: Alexandra Toderiță, Alexandru Damian, Cătălina Meiroșu

La nivel european, în 2013 s-a lansat Garanția pentru Tineret (GT), un amplu program de reducere a perioadei de tranziție dinspre școală sau o perioadă de inactivitate spre piața muncii, precum și a șomajului în rândul tinerilor. Nu mai puțin de 7,5 milioane de tineri se aflau în categoria NEET (Not in Education, Employment or Training – care nu au un loc de muncă, nu merg la școală și nu sunt angrenați în orice altă formă de pregătire profesională), adică 12,9% dintre tinerii europeni cu vârste cuprinse între 15 și 24 ani.

Ceea ce Garanția pentru Tineret și-a propus a fost să ofere sprijin acestor tineri în accesarea pieței muncii prin programe de training și formare, asistență pentru obținerea de locuri de muncă, programe de internship, suport financiar pentru angajare (atât pentru angajați, cât și pentru angajatori), sprijin pentru programe de antreprenoriat. România a configurat după modelul european propriul program GT prin care urmărește să combată șomajul în rândul tinerilor NEETs cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani.

RaportulAccesul tinerilor NEETs din grupurile vulnerabile la măsurile programului Garanția pentru Tineret în România. Unde suntem și cum continuăm” analizează modul în care GT este implementat în România – principalele obiective, grupuri țintă, proiectele și programele naționale destinate tinerilor NEETs, dar mai ales măsura în care acest program a reușit să faciliteze și să sprijine integrarea pe piața muncii a tinerilor cu risc de marginalizare socială – în speță cei de etnie roma.

În acest scop, am colectat și analizat informații publice furnizate de instituțiile cu atribuții în acest domeniu – Ministerul Muncii, Serviciul Public de Ocupare – ANOFM, AJOFM-uri, am realizat 90 de interviuri în profunzime în 10 județe cu 27 tineri NEETs de etnie roma și cu 63 de actori relevanți în domeniul tineretului, ocupării, grupurilor vulnerabile, incluziunii romilor. Am organizat, de asemenea, mese rotunde, workshop-uri participative și o conferință națională atât în capitală, orașele mari, cât și în urbanul mic și rural, cu peste 200 de actori relevanți pe plan național și local: tineri NEETs de etnie roma, autorități – parlamentari, foști miniștri, reprezentanți ai instituțiilor, ONG-uri, grupuri de acțiune locală, furnizori de formare profesională, lideri comunitari.

Astfel, raportul realizează a radiografie a implementării Garanției pentru Tineret de la lansarea sa în România din perspectiva cifrelor, mecanismelor și politicilor publice care îl definesc, dar se concentrează cu precădere pe modul în care se vede implementarea programului de la nivelul tinerilor NEETs din grupuri vulnerabile. Chiar dacă Planul de Implementare al acestui program în perioada 2017-2020 menționează explicit pentru prima dată țintirea specifică pe care acesta ar trebui să o aibă către „cele mai vulnerabile categorii de tineri (cei aparținând minorității roma, tineri cu dizabilități, tineri post-instituționalizați) pentru a se reduce riscul de excluziune socială”, cercetarea de teren efectuată în cadrul acestui proiect arată că deocamdată, „mai e mult până departe”.

Raportul arată că tinerii la care se ajunge greu și doar prin eforturi inter-instituționale (colaborare între sectorul educației, al ocupării forței de muncă și cel social) abia încep să intre pe circuitul procedural și să beneficieze de măsurile programului. Mai mult, ceea ce se poate afirma cu certitudine și este validat de experiența acestui studiu este faptul că politicile publice în domeniul ocupării tinerilor din ultimii ani din România, inclusiv GT, nu au ținut seama de particularitățile acestui grup minoritar, care, într-adevăr, se confruntă cu problemele comune ale populației majoritare (acces limitat la informații, sărăcie, nivelul scăzut de şcolarizare datorat în mare parte abandonului şcolar, educației vocaționale și tehnice ne-adaptată la nevoile pieței, mobilității scăzute în special în mediul rural, migrația în străinătate etc.), la care se adaugă probleme specifice – discriminarea angajatorilor, prejudecățile societății care influențează imaginea de sine a tinerilor, anumite cutume culturale etc.

Studiul propune o serie de recomandări de politici publice, care vizează atât arhitectura și implementarea viitorului program Garanția pentru Tineret în România, precum și modul în care acesta ar putea sprijini incluziunea pe piața muncii a tinerilor din grupurile vulnerabile.

Raportul integral, în limba română, poate fi consultat aici.

O sinteză a acestui raport poate fi consultată aici.